S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina
unii spun că au văzut fantome ieşind pe poartă în halate de baie
în ziua în care au adus un mini stepper pentru sala de kinetoterapie şi i-au dat numele C.J. Parker
ca în serialul ăla cu femei frumoase pe malul mării
da, da, în Baywatch nu sunt bătrâni trişti
acolo pielea nu se zgârceşte să îmbrace obrajii şi sânii încă-şi amintesc cum să atârne frumos.
S-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina
au tv LCD şi sistem audio, biciclete, benzi de toate
au şi bătrâni chiar
îi reciclează după ce-i găsesc aruncaţi în staţiile de autobuz cu un ziar tras peste suflet şi câteva cuvinte înfăşurate în jurul degetului cu aţă roşie ca să nu uite:
eu nu mai pot să-l cresc a devenit prea mic pentru sufrageria mea cu parchet laminat
în curând o să nască nevastă-mea şi ei nu-i plac antichităţile vrem să renovăm mâine vin băieţii
vi l-am lăsat în bune condiţii e puţin defect pe alocuri dar vă trimit bani pentru reparaţii.
La radio cântă o piesă nouă cu baby baby
eu mă uit la bunica mea şi mă gândesc că s-a deschis un azil de bătrâni vizavi de Colentina
o strâng în braţe şi iubirea ei mi se lipeşte de oase ca o reţetă de medicamente.
Azi un bătrân aţipeşte la o altă adresă pe o altă stradă învelit în cearşafuri cu miros proaspăt de singurătate
visează că demult s-a născut din el un fel de om care acum se uită la tv şi răsuflă uşurat că sufrageria e mai aerisită.
Când nimeni nu vede îşi dezgroapă de sub pernă moartea
o are de ani buni dar o ţine ascunsă pentru că pacienţii n-au voie cu bagaje grele.
Am schimbat postul de radio – e o melodie pe care am mai auzit-o parcă undeva:
Nu mai construiţi palate pentru regi făr’ de regate
Nu lăsaţi bătrânii să moară de tineri…