Dream Theater la Bucureşti – mergând în sens aproape trigonometric

Am crezut mult timp şi poate că încă mai cred că există o chimie între ascultătorii de muzică progresivă (puţini care vin şi la concerte) din România şi chitara lui John Petrucci, spre exemplu. Sau între Bucureşti şi tobele lui Mike Portnoy, care între timp nu mai face parte din Dream Theater. Credinţa asta o aveam pentru că văzusem de prea multe ori concertul de la Bucureşti, desfăşurat chiar de Ziua Statelor Unite, în 2002. Acel moment rămâne de referinţă pentru videoteca personală şi îl consider esenţial şi pentru modul în care văd astăzi muzica.

SB-2709-RPC

Revista presei culturale de vineri își invită cititorii să respire și să se bucure de câteva evenimente și titluri numai bune de savurat în weekend. Începem cu Dream Theater, albumul lansat în 2013, de trupa americană omonimă, despre care Florin Marcoci povestește pe SemneBune.ro: ”Dream Theater […] e un paradox. Mai melodic decât Black Clouds and […]

Dream Theater a murit, trăiască Dream Theater!

O să îmi pun un pic de cenuşă în cap şi-o să recunosc că recenzia asta e mai mult sentimentală. Dream Theater nu e o trupă obişnuită, iar eu am ascultat Dream Theater (albumul) doar de vreo patru ori până acum. Cei care aveţi răbdare să citiţi textul ăsta ştiţi că e nevoie de mult […]