Pe Tomás Eloy Martínez îl ştiam deja din Cântăreţul de tango, aşa că nu am ezitat când am cumpărat Zborul reginei. Şi s-a dovedit că genul acesta de încredere pe care i-am acordat-o, bazată mai mult pe un talent intuit, presupus că s-ar fi prelungit şi aici, nu mi-a înşelat aşteptările. Cu toate că, fiind vorba despre încredere, poate că nu e tocmai potrivit să vorbesc despre aşteptări. Nu pentru că n-ar ex ...

Mai am o schemă de roman – chiar foarte amplă – pusă pe hârtie. Numai că acum vreo lună mi-a venit în minte, într-o conversaţie banală cu un prieten, o scenă de pe timpul foametei din ’46, povestită de un bătrân. Şi mi s-au declanşat în cap o groază de poveşti pe care le-am auzit despre perioada respectivă. Una, în special, care mă obsedează încă din copilărie, prin suprarealismul ei: despre o cămilă rămasă de la soldaţii ruşi, după război, într-un sat din Moldova. ...

Totul e atât de real, de la felul în care sunt manevrate ştirile, la cinismul celor care lucrează în industria asta şi chiar la construirea acelei dezordini preventive menite să menţină în funcţiune maşinăria care scuipă non-stop informaţii. La fel de reală este şi setea publicului pentru ştiri catastrofale, pentru informaţia care include în ea răul sub orice formă. ...

Cine nu l-a mai citit pe Florin Lăzărescu ar putea fi tentat să se aştepte la o carte cu multe detalii despre boli, bătrâneţe, depresie şi alte astfel de lucruri nu tocmai plăcute. Ar fi o greşeală, pentru că scrisul lui Florin Lăzărescu are umor. ...