- Automate cu povestiri foarte scurte
- Cină inspirată de un roman al lui Marlon James
- 100 de cărți pe an nu te fac musai mai deștept
- Fiecare moare singur
- Un volum de eseuri semnat de Jonathan Franzen
Să aștepți mijloacele de transport în comun poate fi uneori plictisitor, la fel și să parcurgi drumul cu ele, chiar și în era telefoanelor mobile, care tind să ne acapareze atenția complet. De aceea, navetiștii din Londra și din alte câteva orașe mari din lume au la dispoziție o alternativă: automate cu povestiri scurte. Am aflat despre ele dintr-un articol de pe site-ul The Guardian, în care sunt oferite detalii despre automatele de povești din Londra. Automatele sunt făcute de compania franceză Short Édition, iar de la ele se pot obține gratuit povestiri foarte scurte, care necesită un timp de citire de 1, 3 sau 5 minute. Primele automate de acest fel din Londra au fost instalate săptămâna trecută, în zona Canary Wharf. Poveștile care pot fi citite astfel acoperă genuri diverse și sunt semnate de autori cunoscuți, precum Virginia Woolf, Lewis Carroll și Charles Dickens. Printre autorii contemporani care scriu povești de un minut, pentru aceste automate, se numără scriitorul britanic Anthony Horowitz. Acesta a declarat că este o adevărată provocare să scrii o povestire care se poate citi între două stații, pentru că nu trebuie să fie o povestire scurtă, ci foarte, foarte scurtă. Se pare că această idee nu este nouă, primul automat de acest fel datând, de fapt, din 1937. Unde au existat ele și a cui a fost ideea, vă las să aflați citind articolul amintit.
**
Vă spuneam, nu cu mult timp în urmă, despre Marlon James că a publicat primul volum dintr-o trilogie fantastică localizată în Africa și intitulată Black Leopard, Red Wolf. Ei bine, recent, un restaurant celebru din New York a găzduit o cină specială, la care doritorii au avut posibilitatea să servească feluri de mâncare speciale, inspirate de cartea amintită, aflăm dintr-o relatare a evenimentului, de pe lithub.com. Totul s-a petrecut într-o atmosferă special creată pentru această cină neobișnuită, inclusiv cu o muzică de fundal aleasă tot de Marlon James și cu lumânări parfumate create anume pentru acel moment. La debutul serii, celor prezenți acolo li s-a explicat că meniul consta dintr-o poveste comestibilă, prin intermediul căreia se explorează felul în care gustul poate schimba percepția unui text. Am aflat din articol că nu a fost prima cină de acest fel organizată de cunoscutul chef Evan Hanczor, ci a fost a zecea. Uneori, acest gen inedit de eveniment gastronomic și literar, în același timp, este organizat în colaborare cu Food Book Fair, iar scopul este acela de a angrena într-o ”discuție” mâncarea lui cu textul care a inspirat-o, de multe ori, fiind vorba despre câte un roman. O idee foarte interesantă și foarte faină. Vă recomand articolul integral, pentru că redă foarte bine atmosfera acelui eveniment și veți afla din el inclusiv care au fost felurile de mâncare servite.
**
În ultimii ani, mi-au tot ieșit în cale pe internet articole, postări și îndemnuri ale diverselor bloguri de a contoriza câte cărți citești într-un an. De a ține o evidență numerică a lecturii și de a crește tot mai mult numărul cărților citite într-o anumită perioadă de timp. Cele mai multe referiri erau la durata de un an, probabil, pentru că pare interesant sau rotund sau… cumva. Pe medium.com, am găsit un articol în care se explică de ce nu vei deveni mai deștept sau mai realizat, dacă citești, de exemplu, 100 de cărți într-un an. Pentru că numărul de cărți citite și viteza cu care ele sunt lecturate nu înseamnă tot. Se prea poate să citești sute de cărți într-un an, dar nu înseamnă că le vei și asimila sau că vei rămâne cu ceva din ele. Există deja și aplicații care te ajută să citești mai rapid și chiar cursuri specializate în așa ceva. Dar totul este un mit. Felul în care fiecare dintre noi asimilează lectura diferă, la fel cum cărțile sunt diferite. Unele pot fi parcurse rapid, altele trebuie savurate, iar altele nici nu merită să-ți pierzi vremea cu ele. Iar lectura, înainte de toate, trebuie să fie plăcere. Și atunci, de ce să supui una dintre cele mai mari plăceri unui deadline, de ce să faci din ea un scop în sine? Sunt câteva întrebări pe care le-am regăsit în articol, unde găsiți și câteva răspunsuri și explicații, inclusiv pentru ce se întâmplă, în realitate, când citești doar de dragul de a citi. Sau când vrei doar să bifezi că ai citit o carte, fie pentru că e la modă, fie pentru că vrei să te poți lăuda cu o cifră.
**
Pentru o scurtă evadare din cotidian, într-o poveste din alte vremuri, vă recomand întâlnirea literară care va avea loc marți, de la ora 18.30, la librăria La petite bouffe Cotroceni. Salonul literar al pisicului ghiftuit găzduiește în ziua amintită o discuție despre un volum recent tradus la noi, la Editura Art. Este vorba despre romanul Fiecare moare singur, de Hans Fallada, apărut în colecția Cărți Cult. ”În timp ce Hitler alimentează cu carne de tun fronturile din întreaga Europă, în Berlinul anului 1940, Otto și Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, după ce își pierd singurul fiu în război, trec de la resemnare tacită și indiferență la furie mocnită și hotărăsc că a venit timpul să lupte împotriva sistemului. Rezistența lor pare lipsită de semnificație – denunță regimul nazist prin cărți poștale și scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egală cu sfidarea supremă într-o lume unde chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte” – astfel sună prezentarea cărții, de pe site-ul editurii.
**
Pentru cei care sunt în căutare de recomandări de lectură, printre noutățile apărute la Editura Polirom se află și volumul Sfârșitul sfârșitului lumii, de Jonathan Franzen, unul dintre scriitorii contemporani foarte apreciați. Unele dintre cărțile lui s-au bucurat de succes la noi, iar anul trecut a și fost în România, ca invitat al Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT). De data aceasta, nu este vorba despre un roman, ci despre o colecție de eseuri ale lui Jonathan Franzen. ”Prestigiosul prozator american face în Sfîrșitul sfîrșitului lumii un tur de forță foarte personal, încărcat de un umanism subtil, detectabil sub puseurile de pesimism și mizantropie ce îi punctează comentariile asupra lumii contemporane. Pasionat de păsări, îngrijorat de schimbările climatice și de ascensiunea lui Donald Trump, călător prin cele mai diverse colțuri ale lumii, din Antarctica pînă în Ghana și Albania, Franzen este un bun cunoscător și un comentator tăios al realităților actuale. Credincios lui însuși și adevărului în care crede, critică acerb derapajele de orice fel, chiar și pe cele ale ecologiștilor, a căror cauză o susține. Atractive prin diversitatea tematică, prin incisivitatea polemică a comentariilor și prin poveștile din care se nasc, inclusiv cuceritoarele istorisiri autobiografice, eseurile din acest volum mai reușesc ceva: dezvăluie profilul foarte uman și, cumva, înduioșător al unui pesimist care speră totuși că lumea mai poate fi salvată”, ni se spune în prezentarea de pe pagina editurii.
Surse foto: theguardian.com și polirom.ro
„Mondolit” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la Radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.
