amintiri din călătoria altcuiva

rimele două ore au trecut repede. Ne-am cunoscut, ne-am zâmbit, ne-am povestit. Ba chiar, am găsit prilej să-mi zic și singurele două bancuri lungi, care-mi plac. Apoi au urmat două partide + un lung îndemn spre sinucidere. Cioran mi-a plăcut doar în exerciții de admirație & lacrimi și sfinți. Demiurgul cel rău e cu adevărat o carte extraordinară, dar nu se pliază cu ceea ce cred sau vreau eu.

Cosmin Dominte aka Jazz 8 în Slam Poetry Bucharest

Nu, nu m-am gândit că voi câștiga! Am zis „hai că e bine. Am niște timp liber și o ocazie de a mă adresa unei mulțimi noi”. Nu m-am gândit pentru că îmi imaginam că lumea asta are „bijuteriile” ei … oamenii care numai asta fac… care trăiesc și respiră slam poetry. Și am zis că nu pot eu, care vin din altă lume, să am pretenția de a excela pe „târlaua” altcuiva. Am spus că e doar o ocazie mișto și o provocare nouă.

a la dragobete*/ zău

– Alcool Matei, poate ai noroc și ți-o pui la noapte.
Și-a pus-o pe naiba, tot ce a făcut a fost să se plângă, să-mi povestească despre fostă. I-am spus că sexul le rezolvă pe toate. Și a fugit, lovindu-se de ușă către apartamentul ei.
Păcat.
L-am ucis pe Greg, și am câștigat concursul.
Și sunt singură de valentines. De dragobete fac rost de altul.

„ne place/ ne place/ne pla/ în club a”

Ne uimesc pe rând: Marius Conu (care îți captează atenția instant), Paul Cristian Crăciun (cu un prim BUUUM în urban slamul românesc), Bianca-Maria Stanciu (o prospețime în slam/ care și-a făcut un debut extraordinar), Andrei Albu (a început pe cut/cut/cut/ și nu s-a descurcat rău), Viorel Gongu (întâlnit pentru întâia oară în Atelierul de creație de marți din Librăria Bastilia / dovada clară că-n slam nu există limită de vârstă/ un om pe care l-ai asculta fără oprire), ajungem la Radu Nițescu (voce deja cunoscută în slam ), Dan Băltărețul (figură nouă/ promite), mai sunt și eu – nu mă văd de zâmbet- „fata din vis” cum îmi zice Alix Klein spre final, Paul Mihalache (care ne-a amuzat teribil cu metodele sale de suicid), și nu în ultimul rând apare un Jazz 8/ cine e? Ce face? Te lasă mut! Omul nu schițează pic de emoție/ pe urban slam/ merge la Paris reprezentându-ne în world cup slam poetry!

Alix Klein: hai să slam slam slam (poetry)

Când performezi în slam, simți că nu ești doar tu și lumea, tu în afara lumii – ca în poezie –, ci ești tu și lumea, tu împreună cu ei. Simți că poți schimba totul. Cum am spus-o și în ultimul performing: Vino și tu cu mine la Scena Arena/ Implică-te/ Fă și tu ceva!

bunica n-avea dric

bunica altcuiva, nici nu mai țin minte bine a cui de câte ori auzea clopotnița mai adăuga unul bunica altcuiva avea pasiunea asta de a ține socoteala morților în august deja se duseseră 75 mai puțini ca anul trecut și mai mulți față de ce avea să fie odată cu ultimul nume din septembrie asta […]

Tunelul de Ernesto Sabato

Îmi plac oamenii. Și îmi plac tocmai fiindcă se lasă greu descoperiți. De obicei nici ei nu știu cum sunt sau ce îi face să fie. „În pofida tuturor, omul este atât de legat de existență, încât mai bine suportă până la urmă imperfecțiunea și durerea pricinuită de urâțenia ei, decât să distrugă fantasmagoria printr-un […]