După Nichita Stănescu, „oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite/cu aripi crescute înlăuntru” (Lauda omului). Nimeni nu s-ar fi lăudat vreodată că a atins perfecțiunea. Când eram mică voiam să fiu un vultur. Nu țin minte dacă totul a pornit de la mine. Poate altcineva voia să […]
Era vineri treișpe. La două și puțin ațipisem într-o poziție/„poezie” incomodă, cu o mână sub mine și telefonul în cealaltă, materia cenușie mi se ascundea în perna care nu știu cum ajunsese la picioare. Laptopul alături. (Sub piciorul drept). Continuu alarma. Cât […]
1.5 Camera-n care-și uitase surâsul era închistată în lentila unui călător de ocazie (pe care-n ierni târzii îl găseai pe bancheta din spate a unei mașini de duzină). Camera aceasta îi oferea posibilitatea de a se regăsi de fiecare dată altfel, mereu […]
