1.3 Camera-n care-şi uitase surâsul nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui. A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi. Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu. Cel ce rostise cuvintele care […]
1. Camera-n care-şi uitase surâsul era vopsită-n alb. După ce făcuse câteva noduri rochiei, în care strânse bine eternitatea, o luă din loc spre centrul vechi al oraşului de carton. Oriunde priveai numai băieţi şi fete din hârtie proaspăt vopsită. Cum vedea […]
La patru ți se dă trezirea. Dormiseși două ore. Pe vârfuri, nimerind într-o beznă nefirească pasta și periuța de dinți, ieși încercând să nu-ți deranjezi colegele de cameră. Îți zâmbești de câteva ori în oglindă, ție ca pentru tine și-ți spui că […]
