„Spre marginea luminoasă a lumii” de Eowyn Ivey

            Eowyn Ivey – un nume care ne-ar duce cu gândul la vreun personaj feminin dintr-un film de aventură, nu-i așa? Jurnalista născută în Alaska s-a remarcat pe plan literar cu cele două romane ale sale, Copila de zăpadă / The Snow Child (2012) și Spre marginea luminoasă a lumii / To the Bright Edge of the World (2016). Romanul Copila de zăpadă a plasat-o printre finaliștii la Premiul Pulitzer, în 2013, și i-a adus recunoaștere internațională. Cel de-al doilea, un splendid roman de aventuri, o descriere fascinantă a Alaskăi, conform Publishers Weekly, ne invită la o expediție inedită pe pământurile nordice, condusă de colonelul Allen Forrester.

            Autoarea mărturisește că s-a inspirat chiar din scrierile locotenentului Henry T. Allen, despre călătoria întreprinsă în Alaska, în 1885. Și nu numai! Documente, cărți, fotografii despre acest teritoriu pe cât de sălbatic, pe atât de surprinzător, bogat în legende și superstiții au devenit surse de inspirație. Meritul autoarei este acela de a adăuga scrierii elemente fantastice care se îmbină atât de armonios cu trăirile echipei conduse de colonel pe țărmurile râului Wolverine.

            Jurnalul și scrisorile sunt modalitățile prin care personajele își exprimă trăirile și transmit, de asemenea, informații despre triburile de indieni și locurile minunate pe care le traversează, în scopul cartografierii teritoriului. Colonelul ține propriul său jurnal, iar soția lui rămasă acasă, însărcinată, își exprimă și ea, tot într-un jurnal, sentimentele grele care o încearcă.

            Pagini din jurnalele lui Allen și Sophie alternează cu scrisori cuprinzând ordine sau informații precise. Fantasticul din povestirile lui Allen este spulberat de detalii minuțioase despre locurile străbătute la pas, pentru a-și recăpăta vigoarea câteva pagini mai târziu, printr-un vuiet, o străfulgerare sau croncănitul unui corb.

Ce neclintire de gheață. Răsuflările ni se transformă în chiciură în bărbi, în păr. Genele ni se unesc în boțuri de promoroacă. (…) Vocile ni se pierd în ceață.

            O apariție intrigantă, aproape magică este cea a șamanului care zboară, Omul care Zboară cu Aripi Negre sau Bătrânul. Acesta se ivește pe neașteptate în povestire, în momente-limită, pentru a aduce o alinare sau a arunca un blestem. De asemenea, ritualurile indienilor midnooski conduși de căpetenia lor, taion, modul în care sunt acestea percepute de echipa de expeditori și relațiile dintre membrii tribului sunt redate în paginile romanului. Superstițiile, povestirile fantastice prind viață prin cuvintele personajelor, când se adună în jurul focului. Iată ce mi-a atras atenția:

            Când lumea era mică și în mare parte acoperită de ape, a zis vânătorul, femeile erau gâște. Dacă un bărbat voia una, trebuia să se ducă și s-o prindă înainte ca ea să se preschimbe iarăși în pasăre și să zboare.
Altele asemenea veți regăsi în paginile romanului 🙂

           De partea cealaltă, acasă, soția trăiește experiența maternității, sub povara singurătății, cu speranța că soțul se va întoarce teafăr din expediție. Sophie este sensibilă, independentă și se detașează de societatea ce rezuma preocupările femeii la servirea ceaiului, sporovăială și plimbări cu prietenele. Pasionată de ornitologie, Sophie descoperă delectarea prin arta fotografiei și își dedică timpul studiului păsărilor. Cum resimte ea maternitatea și emoțiile care o copleșesc, toate acestea se regăsesc în paginile sale de jurnal. Iar eu vă provoc să citiți romanul și să aflați răspunsul la întrebarea: va deveni Sophie mamă, cu adevărat?

            Echipa de expediție îndură frig, foamete, hipotermie, vedenii. Față-n față cu necunoscutul, totul devine mai palpitant și, în același timp, mai periculos. Mărturia colonelului Allen, aici oamenilor nu le este îngăduit să uite că viața fiecăruia dintre noi atârnă doar de un fir de ață, ne duce cu gândul la scene fatidice din Biblie sau din universul fabulos al lui Jules Verne. Ideea potrivit căreia cursul evenimentelor poate fi schimbat, în orice moment, de o forță mai puternică decât voința omului te ține cu sufletul la gură. Oare Allen și echipa lui vor trece cu bine de furtună? Vor scăpa ei teferi din mâinile indienilor? Vor reuși să facă rost de hrană pentru a supraviețui încă o zi în acest ținut palpitant, plin de duhuri? Și răspunsul e mereu pe pagina următoare sau la câteva pagini distanță – iată și farmecul romanului.

            Fără micile „artificii” ale imaginației, romanul ar fi o simplă relatare a unei expediții în Alaska. Autoarea, însă, inserează detalii care aduc o notă „picantă” scrierii: extravaganțele prietenei lui Sophie, sarcina acesteia, premoniții, nașterea miraculoasă a unui copil pe care Allen îl găsește în pădure, metamorfozele Bătrânului. Toate acestea fac parte din marea călătorie a vieții care îl sperie și, totodată, îl entuziasmează pe omul aflat în căutarea unui sens. Tot ceea ce credem că deținem sau știm se poate schimba într-o clipă, când ne regăsim în fața necunoscutului. Și singura dorință, în momentele de cumpănă, este aceea de a supraviețui. Nimic mai mult.

            Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, curiozitatea este cheia către cunoaștere. Și cum altfel să vă fac atât de curioși încât să vă așezați comod în fotoliu și să începeți călătoria voastră odată cu lectura romanului Spre marginea luminoasă a lumii?

Mi-au venit în minte cuvintele unui personaj:

Trăiesc într-o stare suspendată, între somn și veghe, unde nu se întâmplă absolut nimic, și totuși există tot soiul de posibilități. Aștept să aflu vești de la Allen. Aștept să simt mișcările copilului care prinde viață în mine. Încerc să nu cuget prea mult asupra viitorului, care îmi pare un teritoriu vast și necunoscut, dar nu mă pot abține să mă întreb – oare anul viitor pe vremea asta voi ține în brațe un bebeluș dolofan și fericit, și oare scumpul meu Allen va fi lângă mine?

 


Titlu: Spre marginea luminoasă a lumii
Autor:
Traducere din limba engleză și note:
Editura: Polirom
ISBN: 978-973-46-6379-8
An apariţie: 2017
Număr de pagini: 448

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Adelina Sorescu

Adelina Sorescu
Este profesor de franceză/engleză, posesoare a unei prezențe de spirit considerată drept „originală”. Îi place să creadă că aventura cunoașterii este un zâmbet larg și frumos ascuns în paginile cărților. Dorința de a-l descoperi mereu sub o altă „pălărie” o îndeamnă să citească, să scrie recenzii, să observe, să-și imagineze...