Irina Georgescu Groza – Noaptea dintre lumi

În 2016 Irina Georgescu Groza a publicat un volum de povestiri, , la editura CDPL. Cartea  a fost bine primită, oamenii au citit-o și autoarea a intrat astfel cu dreptul în lumea literară românească. A continuat să publice proză scurtă în reviste (cum ar fi excelenta Iocan) iar apoi a făcut pasul către roman. Noaptea dintre lumi a apărut în 208 la , în colecția n`autor, coordonată de Eli Bădică. În această colecție au apărut până acum cărți bune ale unor autori români foarte diferiți între ei. Colecția a prins deja contur, a devenit de neocolit pentru orice om curios în privința literaturii române contemporane.

Regăsim în romanul două planuri: unul realist, cu acțiunea plasată în orașul Constanța, undeva în anii `80, celălalt fiind fantastic, cu valențe apocaliptice. Aceste două planuri se desfășoară o vreme în paralel, iar înspre final se întrepătrund aproape complet. În această lume fantastică plouă mult, lumea se transformă în noroi, cimitirul se umflă și pătrunde în bloc, aerul devine pestilențial, astfel încât oamenii pleacă și atmosfera devine apocaliptică. Partea realistă este deosebit de bună și demonstrează talentul autoarei în a surprinde viața de la marginea unui oraș, cu problemele oamenilor, cu jocurile copiilor care devin uneori periculoase, cu discuțiile, certurile, iubirile, pasiunile și dorințele lor. Autoarea are o privire panoramică asupra lumii despre care scrie, fără a încărca narațiunea în mod inutil cu detalii care nu contează pentru cititor.

Romanul spune povestea Anei, o fată puțin ieșită din comun datorită faptului că are din naștere părul complet alb și astfel o parte din copii o consideră vrăjitoare. De asemenea, familia ei trece printr-o perioadă cu probleme, cu un tată dispărut, căutat de Miliție pentru că ar fi încercat să fugă din țară, cu o mamă plecată și ea în căutarea bărbatului și cu o bunică maternă care încearcă să aibă grijă de ea cum poate. Sunt foarte comice pasajele în care bunica este exasperată că fata nu mănâncă nimic din ce-i dă și bombăne prin casă că nu știe ce să-i mai gătească, timp în care fetei numai de ciorbe și tocănițe nu-i arde.

Ana e elevă de liceu și, pentru câteva zile, în timpul vacanței de vară, are o idilă cu un profesor de engleză care-i dă să citească Salinger. Pintea este un om misterios, atrăgtor, cult, care apare și dispare în diferite locuri din România. Mai multe detalii despre el m-au dus cu gândul la figura mitică din popor a Zburătorului, care vine și seduce fete tinere noaptea. Povestea dintre ei este destul de ambiguă și de-a lungul romanului nu ne dumirim prea bine dacă omul este un prădător de minore sau un visător fără intenții rele, ținând cont că doar o sărută pe fată, cu acordul ei. Această idilă este exploatată narativ și în partea fantastică a romanului. Aici apare o ființă a întunericului, numită Lumen, care o călăuzește pe fată în lumea umbrelor după ce o salvează de la un accident posibil fatal. Lumen are grijă de Ana atunci când ea este în pericol. Nu știm foarte multe despre această ființă fantastică, uneori chiar ni se sugerează că ar fi de fapt doar în visul foarte lung al fetei.

În jurul fetei se învârte o lume care cuprinde: băieții de pe la bloc care, urmând exemplul taților, sunt violenți și aroganți, vecinii fetei, printre care o bătrână de peste 90 de ani care hrănește în propria casă sute de porumbei (acest personaj mi s-a părut insolit și mi-ar fi plăcut să fie mai prezent în carte) spre disperarea celor din bloc care se plâng de mizerie. Mai apare și un fost securist transformat în administrator de bloc, dar care nu și-a pierdut deloc pasiunea de a urmări oamenii, precum și soția acestuia, care merge la vrăjitoare pentru a afla dacă soțul o înșală. Lumea blocului este fascinantă, iar autoarea o surprinde la nivel micro, de individ, cu personaje bine conturate, iar dialogurile sunt foarte vii.

este un roman care surprinde drama interioară (dar și exterioară) a unei adolescente, cu multe momente de introspecție, cu gânduri legate de părinți, de școală, de lecturi și, bineînțeles, de băieți. După câteva pagini te atașezi de personaj, intri rapid în poveste. Aș mai spune că, pe alocuri, partea fantastică este cam obositoare (chiar dacă în final înțelegem de fapt ce e cu lumea aceasta și totul are mai mult sens) și redusă la jumătate, fără pasajele descriptive, gotice prea lungi, ar fi avut un efect mult mai puternic. Partea așa-zis realistă este net superioară și mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre părinții fetei, despre bunica ei, care este un personaj cu mult potențial narativ. Per total Noaptea dintre lumi este un roman bine închegat, scris cu talent și care sper să ajungă la cât mai mulți cititori.

Titlu: Noaptea dintre lumi
Autor:
Editura: Nemira
An apariție: 2018

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.