Cristian Fulaş, la Bucureşti, despre „Cei frumoşi şi cei buni” (+ fragment)

vă invită joi, 18 ianuarie, de la ora 19:00, la Librăria Cărtureşti Verona – Cafenea (str. Arthur Verona, nr. 13-15), la o întîlnire cu scriitorul şi traducătorul Cristian Fulaş, cu prilejul apariţiei volumului Cei frumoşi şi cei buni, publicat în colecţia „Ego. Proză” a editurii.

Invitaţi, alături de autor: Carmen Muşat, şi .

 

„Am scris volumul pentru că mă apăsau poveștile din el, pentru că simțeam că trebuia să le spun și am găsit timpul să fac asta. Scrisesem două cărți despre un om care părea să trăiască într-o lume moartă, am simțit de astă dată nevoia să spun poveștile lumii vii. Iar nașterea acestei cărți s-a petrecut odată cu cimentarea ideilor mele despre acest rău care nu mai poate fi scos din lume, care nu numai că ne definește, ci aproape că ne creează. Simțeam nevoia să scriu despre el și am făcut asta timp de vreun an și jumătate (…).” (Cristian Fulaş în dialog cu Mihai Radu, în Caţavencii, 3 ianuarie 2018)

„Volumul lui Cristian Fulaş este unitar în diversitate: tema este aceeaşi, a alienării contemporane. Autorul nu comite însă texte teziste; el are o mare imaginaţie epică, ştie să imprime prozelor efectul de verosimilitate: personajele sînt vii, crizele lor te izbesc şi se reţin. Cei frumoşi şi cei buni este intervalul experimental al unui foarte bun prozator, de la care, sînt absolut convins, vom avea parte de multe surprize cît se poate de plăcute. Cristian Fulaş este unul dintre prozatorii noului val, care nu numai că îşi ia vocaţia în serios, dar are şi posibilităţi extrem de diverse şi de rafinate.” (Bogdan Creţu)


[…] Tot îți spun, tot îți spun că nimic nu seamănă și e o bătaie de joc viața asta, e un fel de teatru mut, ceva ce eu văd tot timpul și tu nu îți poți imagina pentru că orice ai face, oricât de tare ai apăsa cu vreun lucru pe urechi pentru a înțelege cum sunt eu, nu ai cum imita zgomotul de fond care mă însoțește tot timpul și nici nu te poți măcar pune în pielea mea când totul țiuie, ferestrele, scaunele, podeaua, patul în care zac țiuie, lumina și întunericul țiuie, totul e un țiuit continuu și ascuțit, minute în șir care par secole, iar tu nu ai cum să percepi așa ceva pentru că pur și simplu nu ți se întâmplă niciodată, lumea ta nu e așa și nu ai cum să spui istoria așa cum o văd eu, în lumea mea în care aproape totul e vedere și atingere, nimic altceva, lumea asta ciuntă și nebună în care nu am vrut să intru, în care am fost târâtă atunci, în momentul ăla pe care nu mi-l pot aminti orice aș face, cândva în vara trecută, mă internaseși în spital și totul a părut să meargă bine, stăteam de vorbă ca de obicei și a venit doctorița aia mică, zvârluga aia cu care mai vorbisem și a zis, Trebuie să vă pregătim de operație, cu o față care nu prea era a ei, m-ai dus la o țigară, nu ziceai nimic și te-am văzut cam negru, nu erai în apele tale, dar așa ești tu tot timpul, ciudat, apoi ne-am întors în salon și am văzut coridorul plin de plante verzi, ficusul ăla care întotdeauna mi-a plăcut, apoi mi-au pus masca pe față și s-a făcut toamnă brusc și eram în alt spital care nu semăna cu niciunul în care mai fusesem, la fel de paralizată, la fel de bolnavă, doar că buzele voastre se mișcau într-un mod neobișnuit și eu auzeam numai liniștea asta cretină și am început să vă întreb, îmi aduc aminte perfect, Eu de ce nu mai aud? Când mă fac bine?, și voi ridicați din umeri, nu vroiați să îmi spuneți nimic, întrebam, întrebam, întrebam pe toată lumea ca nebuna și nimeni nu vroia să îmi spună nimic, abia acum îmi dau seama că nu era nimic de spus, săracii de voi nu știați nimic, nimeni nu își dădea seama ce se întâmplase, apoi ați adus tăblița aia verzuie de copii mici și v-ați apucat să îmi scrieți lucruri simple de parcă mă tâmpisem de tot, de parcă brusc eu eram copilul și voi părinții, mai ales tu, cu privirea aia goală și lipsită de orice speranță, eu devenisem în ochii tăi copilul și știam că nu era așa, eu am cincizeci și opt de ani și de șapte ani sunt pe patul de moarte, am tot schimbat paturi în care am mai murit câte puțin, cu fiecare criză și cu fiecare nouă boală pe care o făceam, parcă de nicăieri, am murit în atâtea spitale că am uitat unde am fost și stau de multe ori și mă gândesc că, sigur, era soarta mea să mor într-un spital dacă tot am lucrat toată viața într-unul, dar acum nu pot să mă gândesc decât că aici, pe patul ăsta de moarte, între și după multe altele, aș vrea să te mai aud o dată și să îmi dau seama dacă ești bine, dacă nu cumva ceva s-a schimbat în vocea ta și trebuie să îmi fac griji, trebuie să le spun celorlalți să aibă grijă de tine și să nu te lase să te îmbolnăvești, nu aș suporta să te văd din nou bolnav și știi bine că toată viața am încercat să te protejez și să fiu lângă tine, atât cât am putut eu, atât cât m-am priceput, chiar și când plecaseși și nu ai vrut să vorbești atâția ani, 

[…]

Cristian Fulaş (n. 3 iulie 1978, Caracal) a absolvit Litere, apoi Studii Aprofundate de Teoria Literaturii. Debutează în 2015 cu Fîşii de ruşine, Gestalt Books (Premiul Observator cultural pentru debut; Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”; Premiul revistei Accente; nominalizat la Premiile USR pentru debut; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi). Fragmente din roman s-au tradus în franceză, italiană, germană, engleză, bulgară, croată, suedeză, maghiară. În 2015 publică Jurnal de debutant, Editura Tracus Arte. În 2016 publică După plîns, Casa de editură Max Blecher – Gestalt Books, nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi. Activează ca traducător; a tradus aproximativ cincizeci de titluri din engleză, italiană şi franceză. Dintre ele amintim: Christophe Bataille, Visul lui Machiavelli, Mathias Enard, Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi, Boussole (în lucru), Jenny March, Mituri clasice, Alain Prost, Istoria relaţiilor internaţionale, Gianni Francesetti, Michela Gecele, Jan Roubal, Aplicaţii clinice ale psihoterapiei Gestalt. Din 2016 este organizatorul principal al festivalului internaţional Lofest, care se desfăşoară la Bucureşti.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2942