„Arta corpului” – Don DeLillo

Editura Polirom a publicat în 2017 volumul al lui , o poveste despre o femeie care-și pierde soțul, dar găsește o umbră a lui, strecurându-se prin pod. Deși nu este o carte de groază, te sperie puțin câte poate face mintea umană în absența binelui.

Lauren (body artist de meserie) stă cu soțul ei (de nu foarte mult timp) într-o casă veche și au o serie de rutine de la care nu se abat, dovadă că fiecare poate intui următoarea mișcare sau dorință a celuilalt la micul dejun. Normalitatea lor se strică atunci când, curând, Ray se hotărăște să se sinucidă în casa fostei sale soții – pentru că așa au sens dramele existențiale, nu?

În acest întuneric mut al acceptării morții bărbatului, Lauren începe să caute sursa unor zgomote din casă pe care ei le puneau pe seama vechimii mobilei. Astfel descoperă că în casa lor stă o ființă greu de definit, undeva între un copil și un bătrân, mic și zgribulit, urât, incapabil să articuleze idei, dar cu un mod ciudat de a reda replici auzite la ei, cu tot cu intonație și tonalitate.

De aici, recunosc că devine complicat de înțeles. Discursul este de la început plin de detalii aproape obsedante (de exemplu 23 de pagini pentru a prezenta scena unui mic dejun), dar de când apare acea ființă se încețoșează și mai mult. Intuiesc că intenția autorului este aceea de pune pe tavă mintea protagonistei, cu toate întorsăturile și distragerile gândurilor. Cu toate astea, pare că nu dă suficiente detalii din exteriorul minții femeii pentru a-i putea înțelege, tu, străin, mai intens trăirile.

Cartea nu are timp, aproape că nu are nici loc. Noaptea nu e cu somn, casa nu are uși, iar omul ăsta nou și ciudat nu are formă și vârstă. O apariție imaginară, am putea spune, construită de un artist îndurerat pentru a ocupa o casă mare și goală, golită de cel pe care-l iubea. Privită acum, la o lună de la lectură, cu informația procesată și filtrată, e o carte profundă și tulburătoare. Dar vă avertizez că, la cald, veți vrea să ne lăsați comentarii în care să ne întrebați ce-a fost în capul nostru de v-am recomandat-o.

Lăsând gluma la o parte, este o carte fără început și fără sfârșit, din care nu înțelegi nimic despre viața concretă, dar din care, dacă îi dai voie, vei înțelege durerea și spaima de singurătate. este despre cum să îți înfrumusețeze viața o creatură urâtă, aproape o non-artă.

 

Titlu: Arta corpului
Autor:
Editură: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
Traducător: Radu Surdulescu (eng)
Apariție: 2017
ISBN: 978-973-46-6979-0

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 105