23 de ecranizări literare noi

  • 23 de ecranizări literare noi
  • Cum să-i încurajăm pe tineri să citească
  • Romanele devin tot mai lungi
  • Biografia managerului Led Zeppelin, în curs de apariție
  • Prima ediție a Salonului literar al pisicului ghiftuit

– sau cum să începem săptămâna relaxați.

Pe site-ul Literary Hub am găsit un articol în care sunt prezentate nu mai puțin de 23 de filme și seriale făcute după cărți și care vor putea fi văzute începând cu această toamnă. Lista respectivă cuprinde adaptări literare ale unor romane, dar și biografii. Unele sunt ecranizări ale unor creații literare celebre, iar altele sunt ale unor romane recente. De exemplu, mi-a atras atenția King Lear, după renumita piesă a lui Shakespeare, în care îi vom vedea pe Anthony Hopkins și Emma Thompson. De altfel, am văzut și trailerul și recunosc că abia aștept să apară filmul. Mai este apoi The Happy Prince, adaptare după Oscar Wilde, cu Colin Firth și Rupert Everett. Sunt curioasă cum va arăta Galveston, după romanul lui . Încă nu am citit cartea, este pe lista mea de așteptare, dar mi-a fost recomandată, iar Pizzolatto este producătorul serialului True Detective, așa că sper să merite. Pe lista cu ecranizări care vor apărea în această toamnă se află și If Beale Street Could Talk, după romanul cu același nume al lui . Vom vedea și o nouă ecranizare după Sir Arthur Conan Doyle, Holmes and Watson se va numi, în care Holmes va fi jucat de Will Ferrell, iar Moriarty va fi jucat de Ralph Fiennes. Lista continuă și este foarte faină, vă las să o descoperiți integral pe site-ul amintit.

**

Tot pe pagina web a Literary Hub mi-a atras atenția un articol în care se vorbește despre un program care se derulează în mai multe școli din America, program prin care cei tineri sunt încurajați să citească. Poate că genul acesta de știri vă par deja oarecum plictisitoare, însă eu le găsesc interesante și utile și continui să sper că vor ajunge și la urechile unor oameni din învățământul nostru și le vor copia sau cel puțin se vor inspira din aceste idei puse în practică de alții și care par să funcționeze. Programul despre care am citit de data aceasta se numește Raising Readers și, prin intermediul lui, le sunt oferite gratuit cărți părinților și tutorilor unor elevi, care apoi sunt încurajați să se alăture unor cercuri de lectură. Ideile de bază ale programului sunt ca lecturile oferite tinerilor să fie interesante pentru ei, astfel încât să nu îi plictisească și să nu îi facă să renunțe la lectura de plăcere; în al doilea rând, investiția trebuie făcută și în părinți, care îi pot stimula pe copii să citească. În plus, stilul în care sunt organizate aceste cercuri de lectură este unul lejer, nu academic, tocmai pentru a-i încuraja pe tineri să vorbească ușor despre ce au citit și să își împărtășească impresiile. Pentru că aceste discuții despre cărți, acest sharing (ce să facem, unii termeni sună tot mai firesc în engleză) îi face, de fapt, să vorbească despre ei, despre viețile lor. Iar acest lucru le menține interesul treaz. Mai multe detalii în articolul de pe Literary Hub, în care se mai spune că fiecare școală ar trebui să aibă un program Raising Readers.

**

Pe pagina The Guardian m-am oprit asupra unui editorial în care este abordat un subiect interesant: faptul că romanele tind să devină tot mai lungi. Se pare că ideea a ieșit la suprafață în urma unor observații făcute de cei care jurizează premiul Man Booker și care spun că unele creații literare ar fi avut nevoie de unele editări, fiind prea stufoase. La fel, spun unii dintre ei, cu cât titlul unei cărți este mai lung, cu atât mai repede își pierd răbdarea cititorii. ”Ades, am avut impresia că în interiorul vreunei cărți pe care am citit-o exista una mai bună – uneori, una mai subțire -, care semnala cu disperare că ar vrea să iasă de acolo”, declară pentru The Guardian Kwame Anthony Appiah, președintele juriului. Dar oare chiar sunt romanele mai lungi sau este vorba doar despre faptul că unii dintre noi își pierd răbdarea pentru un anumit gen de lectură, influențați de stilul telegrafic al social media? În articol este amintit un sondaj care arată că între 1999 și 2014, numărul mediu al paginilor unei cărți a crescut de la 320 la 400 de pagini. Apoi, sunt date unele exemple de romane foarte lungi, printre care cel mai recent volum al lui , în curs de traducere și la noi, 4321, care este aproape cât trei dintre cărțile lui anterioare la un loc. Am încercat să-mi amintesc cum arată cărțile care mi-au plăcut mult și mi-am dat seama că și eu prefer romanele ample, lungi, în care scriitorul nu se teme să se desfășoare. Ba chiar evit romanele foarte subțiri… Și sunt curioasă care sunt preferințele voastre, în această privință. În sfârșit, un subiect interesant, care merită o dezbatere mai amplă.

**

De pe site-ul Entertainment Weekly aflăm că în octombrie va apărea în UK un nou volum despre celebra trupă rock Led Zeppelin. De data aceasta, însă, focusul va fi pe cel care a fost managerul trupei, Peter Grant. Este vorba, de fapt, despre o biografie a lui, scrisă de Mark Blake. Titlul cărții va fi Bring It On Home — Peter Grant, Led Zeppelin & Beyond: The Story of Rock’s Greatest Manager. Peter Grant este cel care i-a condus spre succes pe băieții din Led Zeppelin, în anii ’70, iar apariția cărții va marca și aniversarea anul acesta a 50 de ani de existență a trupei. În paginile ei se va regăsi povestea lui Peter Grant, de la anii de sărăcie din timpul războiului, la perioada când a lucrat ca portar la un club de noapte, ca wrestler, ca actor în roluri minore, până la apariția rock’n’roll-ului, în anii ’50 și așa mai departe. De asemenea, în carte se va regăsi și căderea lui în disgrație, în perioada post-Zeppelin, amenințările cu moartea, crima organizată și altele, până la ultimele lui zile. Cum spuneam, luna viitoare, cartea va apărea în Anglia, iar în noiembrie va fi publicată și în SUA. Sperăm să fie tradusă și la noi cât de repede.

**

Dacă vreți să evadați din cotidian într-o zi lucrătoare și să intrați în lumea unor personaje din cărți, chiar și doar pentru câteva ore, vă recomand Salonul literar al pisicului ghiftuit, găzduit de librăria-sufragerie La petite bouffe, din Cotroceni. Cea care joacă rolul de gazdă a acestor întâlniri este Laura Câlțea, pe care iubitorii de carte probabil că o cunosc deja, iar mâine, de la ora 18.30, sunteți invitați la o discuție pe marginea volumului Femeia de hârtie, de . De pe pagina FB a librăriei aflăm că invitata aceste ediții este  Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas. Întrucât spațiul nu este foarte mare, înscrierile sunt limitate, iar participarea trebuie anunțată pe adresa de mail catalina.rosu@humanitas.ro. ”Am denumit aceste întâlniri Salon literar pentru că, pe lângă club de carte, ele vor mai prilejui și întâlnirea cu câte un cititor pasionat, invitat special, care să ne dezvăluie plăcerile intime ale lecturilor sale. Actul lecturii este, prin excelență, intim și subiectiv, dar există o plăcere a redescoperirii cărții care constă în discuțiile cu alți cititori. Vă invit să descoperiți această plăcere și să pășiți în salonul nostru literar”, spune Laura Câlțea.

Până săptămâna viitoare, nu uitați ce spunea Matthew Kelly: “We become the books we read.”


surse foto: lithub.com și pixabay.com


” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

 

 

.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.