Război civil, de Ștefan Bolea [fragment]

„Război civil” de Ștefan Bolea este un volum de versuri publicat la Herg Benet în februarie 2017.


[fragment]


anxietate burgheză

trebuie să ai un stomac tare să ronțăi din gunoaie
mă gândeam la aspectul ăsta când încercam să scap
de mucii şi flegma care se adunaseră pe sita de scurgere
chiuveta chiar avea culoarea maro
semăna cu plămânii mei

la o adică nu e o profesiune de disprețuit
aceea de scormonitor şi gastropat de gunoaie
când îmi arunc pungile cu mii de mucuri
coji de ouă, sticle şi badoage
plus ultima rețetă de maggi
doi homeleşi sar ca şobolanii sau ca porcii
pe rația de lături
este o dezordine a fricii şi a lăcomiei
în mişcările lor defazate
o oarecare armonie lipsită de sens
în aplecarea lor spre pubelă
în aruncarea lor spre singurul loc sfânt
o cantină unde se serveşte căcat
o latrină fără tichete de masă

şi ceva foarte burghez şi psihanalizabil
se declanşează în mine
un fel de nu sunt mai bun decât vecinul meu
o frică de entuziasmul lor de vermină
aşa că atunci când mă simt aşa înciudat
îmi iau cataloagele de mobilă
pe care scuipau ăia în fight club
îmi cumpăr o măsuță de cafea fac un redesign la garsonieră
şi umplu coşul de jucării de paşte
cu semințe, țigări fumate până la capăt,
cofraje, scuipat şi prezervative
şi-l arunc de la portiera daciei
direct în capul unui cerşetor


autobiografia un preot nihilist

nihilismul m-a purtat prin ospicii mentale
şi prin altele – mult prea reale

ajunsesem să prefer varianta lui andré vornic în franceză a cărții prime a lui cioran
sau să traduc cu dicționarul german-rus în limba lui necheaev
fragmentul din gaya scienza în care nietzsche îl omoară pe Dumnezeu

sau cum eminescu îl transfera pe schopenhauer în versuri
eu îl transmutam direct în reguli de viață
o axiologie a urii pe care mi-o tatuam zilnic
pe ceaşca de cafea

dacă nu meditam la moarte în fiecare dimineață
mă secera o melancolie de cathar leneş
trebuia să mă răscumpăr cu o oră de scuipat din priviri

şi pianul era instrumentul casnic al pervertirii mele
aveam atâtea simfonii în mine pe care le notam cu ingenuitatea unui satrap
opus 1 Cuțit în mi bemol major
opus 2 Cartagina Fricii în do minor
opus 3 b În viscerele lui beethoven în si bemol major

şi a venit ca o moarte veselă în viața mea
ziua de 8 iulie 1998
când nu m-am oprit din băut vodkă, bere, whiskey şerbet, țuică de prune, bere, vin şi vodkă

după ce am spart o sticlă de bere în capul unuia care aspira la legiunea străină
după ce m-am suit pe acoperişul unei case
– plănuiam un traseu secret pe deasupra prin sat –
după ce am ascultat beethoven transfigurat în cimitir
– am dormit pe mormântul bunicului meu –
după ce am stat la o vorbă cu dulăii din sat
– i-am amenințat cu faça mea, m-au amenințat cu veninul din colții cu bale –
după ce am mâncat carne crudă din congelator ca lupii
m-am îmbarcat în călătoria mea
ce avea să mă ducă în acel niciunde hărăzit de nimeni însumi
fără zăbală, fără restricții şi fără imperative

da, nihilismul m-a transformat într-o bombă
și nu ştiu cine plagiază pe cine
angelina jolie pe jack nicholson
sau amândoi pe mine

de nedescris sentimentul acela subtil când îți pierzi mințile
şi teama aceea subită
„Doamne fă să nu fiu eu Dumnezeu“
spaima aceea că eu sunt cel mai scârbavnic fiind

da, mă blestemam şi îmi chemam sfârşitul
da, mă vedeam ca Satana
da, substructura mea era nimicul

iar în spital te stricau
te dresau ca pe un animal bleg îți adormeau furia cu o pernă înfundată cu spini
te remontau ca pe un roboțel

citeam vinul asasinului în curtea spitalului
schimbam o vorbă cu țiganii sifilitici
săream gardul să gust o vodkă – ultima vodkă
şi îmi boram sufletul la duşuri

aş fi vrut să-mi tai pielea creierului cu lama de bărbierit

şi totul era un iad, totul era un haos
mi-am împovărat karma cu mii de clipe biciuitoare
obiectele ascuțite adunate în dosul conştiinței mele
gata să-mi taie filmul

înainte să explodeze toată psihoza în mine
consideram că nu mă pot îndeplini decât printr-o crimă
ar fi fost şansa mântuirii mele
altfel ratam din plin

m-am vindecat de acest erostratism macabru
de nietzscheanismul unui kirllov narcisist

dar spune-mi la ce au servit toate astea?
oare cu ce sunt mai câştigat acum?

ori de câte ori văd un nebun
văd moartea, văd răul absolut
ceva mai rău ca moartea
căci ea inspiră respect
ori de câte ori un nebun se suprimă
are loc o teofanie
„cu moartea pe Moarte călcând“

adevăratul suflet al omului este negru
şi neagră este mintea lui unsă de labirint
aşvrea să summonez toate poemele de ură
şi cu un expres al groazei
să intru-n gara ultimă explodând
să aud iadul mugind
să facă eternitatea scurt-circuit


fucked up

self-improvement is masturbation

e frumos să fumezi iarbă
în timp ce te razi cu briciul
să laşi suspendată suprema invitație
sau să-ți priveşti venele lucioase
cu sarcasmul vesel al celui care poate
şi ştie că poate

este frumos să te admiri amarnic într-o oglinda spartă
să dezmierzi cioburile
cu subtila indiferență a celui care poate şi ştie că poate

este frumos să te-adânceşti prin baruri
să-i însoțeşti pe cei ce-aspiră la ratare
în dulcea lor peregrinare în sluta lor peregrinare
să răscoleşti abisul să-l scurmi gingaşca o rană
să-ți guşti sângele amar prelins prin buza spartă
să accepți invitația la auto-distrugere cu mânia fermă
a celui care poate şi ştie că poate

este frumos să te întorci în tine
să simți adevărul încă o dată înainte de sinucidere
să fii tu însuți rana tu însuți prăpastia
să cureți crusta cu briciul iscusit
oglinda interioară să-ți reflecte umbra ce vei fi
umbra acest schelet al spiritului
acest țipăt voalat acest chin
structura şi substratul tău

în acele nopți s-ar putea spunea că ai depăşit
presentimentul cadavrului
inexistența uluitoare a devenit o ecuație
haosul incalculabil o certitudine de netăgăduit

cu atât mai uşor de înțeles că oamenii îşi construiesc
o lume-ntreagă
o viață
pe edificiul straniu al unei morți continue

este un leş în noi al cărui țipăt ne-a născut


 

Ștefan Bolea (n. 1980, Baia Mare) este doctorand la Facultatea de Litere din Cluj și doctor în filosofie (2012). Este dublu licențiat în Filosofie și Studii Europene și absolvent al unui Master de Studii Americane. A câștigat burse de cercetare la Universitatea din Oslo, Universitatea Ludwig-Maximilian din München, Universitatea Paris Diderot și la Universitatea din Viena. În prezent, este redactor-șef al e-revistei culturale EgoPHobia.

Este autorul a patru volume de studii și eseuri filosofice: Ontologia negației (Casa Cărții de Știință, 2004), Introducere în nihilismul nietzschean (Aius, 2012), Existențialismul astăzi (, 2012), Theoria (Crux Publishing, 2015).

A publicat patru volume de versuri, Război civil (Vinea, 2005), Noaptea instinctelor (Brumar, 2009), Gothic (, 2011), AntiZeu (Herg Benet, 2014), dar și proză: Caietul Roxanei (Herg Benet, 2013), Caietul psihopatului (Herg Benet, 2015). A îngrijit ediții critice de poeți simboliști (D. Iacobescu, Iuliu Cezar Săvescu) și pregătește o Contraistorie a poeziei române.

A publicat poeme, proză și recenzii în revistele Apostrof, România literară, Cultura, Tribuna, Steaua, EgoPHobia, Poezia, Euphorion, Poesis, Respiro, Sisif, Tiuk, E-Leonardo, LiterNet, Contrafort, Suspans etc. și articole științifice în limba engleză în revistele Philosophy Now, Filosofisk supplement, Philobiblon, Transdisciplinarity in Science and Religion, Caietele Echinox, Studia Philosophia, Meta.

A obținut șaptesprezece premii și distincții la concursuri naționale de poezie și proză. A fost, de asemenea, de trei ori finalist al Festivalului de Poezie „Prometheus“. Textele sale au fost traduse în engleză, germană, franceză și portugheză.

Site personal: stefanbolea.ro

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2749