Fecioarele noastre grabnic ajutătoare la FNT 2017

Am ajuns la în seara de duminică, 22 octombrie, pentru că aveam în vizită niște prieteni care locuiesc în Germania și am vrut să îi scot la teatru în ultima lor seară în București. Am avut de ales între Procesul la Odeon și Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, la Excelsior. Știind Procesul lui Kafka, știindu-i pe prietenii mei și aflând că regia Fecioareor este semnată de , am decis că Excelsior este alegerea ideală pentru micul nostru grup.

În prima jumătate de oră de spectacol, însă, m-am îndoit serios de alegerea făcută, iar prietenii mei îmi aruncau priviri întrebătoare și jenate. Pe scenă erau șase fete de la un liceu catolic englez. Poate pentru generația milenarilor este suficientă fraza aceasta pentru a-și imagina restul, însă pentru cei născuți înainte de anii 2000 cred că va fi nevoie să detaliez. Se pare că adolescenții de astăzi au un limbaj și un comportament care ar face să roșască și băiețașii de după blocurile gri, vorba unor rapperi din generația mea. Desigur, a intenționat să șocheze prin contrastul puternic dintre fetele de la liceul catolic, cu uniforme urâte și șterse, care cântau cu voci îngerești imnuri bisericești și vestimentația și comportamentul acelorași fete când se lepădau de hainele de școală și de supravegherea măicuțelor severe.

Curând, însă, am realizat că spectacolul este mult mai profund decât pare la prima vedere. Limbajul vulgar prezent pe tot parcursul spectacolului își pierde din importanță pe măsură ce acțiunea te atage în lumea adolescenților de astăzi, într-un spectacol cu adevărat contemporan și vibrant. Răzvan Mazilu, în calitate de regizor și coregraf, face echipă foarte bună cu doi scenariști de excepție: Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru. Rezultatele sunt un decor versatil și dinamic și o coloană sonoră adaptată publicului din România (pentru schimbarea căreia regizorul a cerut permisiunea autorului piesei), cu muzică înregistrată dar și live, pe scenă, pian – Adina Cocargeanu și Andreea Archip, percuție – Imola Tamás și chitară bas – Dana Georgescu.

Fiecare dintre cele șase personaje principale reprezintă un tipar cunoscut oricui a trecut printr-o școală: Fionnula (Ana Bianca Popescu) este fata rea, adolescenta rock cu tupeu și femela alpha care dă tonul, Orla (Alina Petrică) este plăpânda bolnavă care poartă mereu o mască de dură experimentată pentru că nu vrea mila celor din jur, Kay (Ioana Mărcoiu) este fata bogată pe care toți o cred cu nasul pe sus, dar care, de fapt, nu vrea decât să se integreze, Kylah (Oana Pușcatu) este solistă într-o trupă rock qvasi-necunoscută, Manda (Daniela Tocari) este fata provenită dintr-o familie disfuncțională și Chell (Meda Topârceanu) este grasuța grupului, mereu exuberantă și cu rol de șef de trupă atunci când grupul le pierde pe Kay și Fionnula.

Cele șase fete fac parte din corul liceului și pornesc într-o excursie cu autocarul pentru a participa la un concurs regional de muzică corală. În timp ce beau alcool camuflat în sticle de răcoritoare, fetele discută doar despre sex (cine cu cine a făcut deja sex, cine cu cine ar vrea să facă și cum, cine a rămas însărcinată și cu cine, unde să caute bărbați cărora să li se ofere etc.) Excursia lor se transformă într-o călătorie inițiatică, în care aflăm că nimic și nimeni nu este ceea ce pare. Orla cea vindecată de cancer la Lourdes mărturisește că nu este nici experimentată într-ale sexului, nici vindecată, Fionnula învață să se accepte pe ea însăși așa cum este și să nu mai simtă nevoia să-și pună o mască pentru societate, Kay, fata bogată cu nasul pe sus se dovedește a fi ca orice altă fată din liceul lor, cu tentații și greșeli care îi vor schimba viața iremediabil, Manda își pierde virginitatea cu un paznic de club de noapte și niciuna dintre ele nu se va întoarce în orașul lor aceeași persoană.

Dacă această călătorie le maturizează sau le transformă doar în alte persoane, vă invit să aflați mergând la , un teatru care se reinventeaza în fiecare stagiune și care reușește să atraga un public din ce în ce mai divers. Eu vă mai spun doar că fiecare dintre actrițe interpretează mai multe personaje pe parcursul spectacolului, trecând cu aparentă ușurință între stări si genuri; toate dansează și cântă fantastic (deși doar Oana Pușcatu a participat la un concurs național de voce, toate șase se descurcă minunat, atât la muzica corală, cât și la pop-rock); constumele sunt de un kitch fascinant și adaugă foarte mult la experiența totală a piesei și preferata mea a fost Ana Bianca Popescu, căreia nu doar rolul Fionnula i s-a potrivit perfect, ci și toate celelalte pe care le-a interpretat la fel de convingător.

Fecioarele noastre grabnic ajutătoare este versiunea românească a musicalului , la rândul său adaptat de după romanul lui Alan Warner, , în care este prezentată povestea a șase eleve de la o școală catolică din orașul scoțian Oban. Traducerea în limba română îi aparține lui Carmen Stanciu.

este celebru pentru musicalurile Billy Elliot și Shakespeare in Love, ambele devenite hit-uri pe scenele londoneze și newyorkeze. Musicalul original, , a avut premiera mondială în Edinburgh, în 2015, apoi s-a jucat cu mare succes și la Teatrul Național din Londra, iar în aprilie 2017, a primit Premiul „Laurence Olivier” pentru Comedie Nouă la Londra.

În România, spectacolul a avut premiera în iulie 2017 și a făcut parte din selecția oficială a Festivalului Național de Teatru 2017.

________________________________________________

Teatrul Excelsior, București

„Fecioarele noastre grabnic ajutătoare” (Our Ladies of Perpetual Succour) de Lee Hall, după romanul „Sopranele” de Alan Warner

Distribuția (în ordinea indicată de autor):

Orla – Alina Petrică

Chell – Meda Topîrceanu

Kay – Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu

Manda – Daniela Tocari

Kylah – Oana Pușcatu

Fionnula – Ana Bianca Popescu

Orchestra:

Adina Cocargeanu – pian

Imola Tamás – percuție

Andreea Archip – pian

Dana Georgescu – chitară bas

Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu

Traducerea: Carmen Stanciu

Scenografia: Romana Țopescu, Dragoș Trăistaru

Orchestrația și adaptarea muzicală: Lucian Vlădescu

Light Design: Alin Popa

Pregătirea muzicală: Gönül Abdula

Asistent coregrafie: Raluca Nicolae

Selecția muzicală: Răzvan Mazilu și Lucian Vlădescu

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 305