Andrzej Sapkowski – Sabia destinului, al doilea roman din saga The Witcher

Acum doi ani scriam despre primul volum din seria The Witcher (poți citi recenzia aici), iar acum, în sfârșit, mă bucur de ceea ce aduce al doilea volum, Sabia destinului, Ed. Nemira, 2016.

Sunt extrem de fascinată de genul ăsta de fantasy, care, din păcate, nu-i atât de popular în România precum Urzeala Tronurilor și Stăpânul inelelor. Cine n-ar citi seria de cărți după care au fost create jocurile video care au făcut atâta vâlvă?! Mie îmi plac poveștile și le caut fie în fotografiile pe care le fac, fie în ceea ce văd sau ceea ce citesc. Până și muzica are propria ei poveste, îți transmite stări, emoții și îți dă idei. Chestia asta i-a reușit lui Andrzej Sapkowski, chiar dacă, repet, n-a primit prea multe laude din partea fanilor de fantasy din România.

Dacă în primul volum eram martorii unei căsăpiri generale între Geralt Vânătorul, personajul principal și o șleahtă de monștri, în a doua parte, ni se prezintă profilul psihologico-sentimental al acestuia. Mai mult, ni se confirmă faptul că e îndrăgostit nebunește de o singură femeie, o vrăjitoare pe nume Yennifer. Iubirea lui pentru ea e un blestem care-l bântuie în permanență, de aceea, acceptă misiunea de a-l găsi pe dragonul Villentretenmerth, care putea lua orice formă umană. Avem aceleași peisaje dezolante ca și-n primul volum: păduri întunecate, creaturi sinistre, o atmosferă de teamă împletită cu suspans. E cam tot ceea ce-ți poți dori de la o carte de fantasy și n-are cum să te adoarmă.

Inițial, m-am gândit că l-a pocnit pe Sapkowski să scrie o poveste romantică în care ilustrează dragostea nepotrivită dar extrem de pasională dintre Geralt și Yennifer, în sensul că cei doi se tot întâlnesc, chiar dacă nu mai au multe lucruri să-și spună. Dar nu, nu e nimic romantic, e doar un fir țesut al narațiunii, care motivează personajul principal să se avânte în luptele monstruoase cu dragonul. Partea a doua e la fel de bine scrisă ca și prima, n-ai cum să te plictisești. Atmosfera e aceeași, personajele par mult mai complexe și mai clar conturate, replicile sunt mai minuțios construite. Probabil că vor urma și celelalte din aceeași serie: Blood of elves (1994), Time of contempt (1995), Lady of the lake (1999), Baptism of fire (1996), The swallow’s tower (1997), Warriors of God (2004), Ceaseless light (2006). E o serie pe care o recomand tuturor iubitorilor de fantasy!

Andrzej Sapkowski s-a născut pe 21 iunie 1948 în Lodz, Polonia. A studiat economia și a lucrat ca agent de vânzari pentru o companie straină. A tradus literatură science fiction și in 1986 a scris prima povestire în glumă, dar textul a fost publicat imediat în revista Fantastyka. A devenit apoi scriitor full time, cucerind și publicul larg, și criticii literari. Literatura pe care o scrie de peste doua decenii are mare succes in țara natală și in strainătate, iar cărțile sale se vând in milioane de exemplare, Andrzej Sapkowski fiind unul dintre cei mai cunoscuti și cei mai îndrăgiți autori polonezi de azi. Faima i-a adus-o seria Wiedźmin (Vrajitorul), cunoscută sub titlul The Witcher si popularizată la scară largă datorită seriei de jocuri video cu același nume, care se bucură de un succes răsunator. Saga care l-a conscrat cuprinde trei volume de povestiri, publicate în mai multe ediții și sub mai multe titluri. Ostatnie życzenie – 1993 (Ultima dorință) a aparut inițial sub titlul Wiedźmin in 1990. Au urmat volumele Miecz przeznaczenia – 1992 (Sabia destinului) și Krew elfów – 1994 (Sângele elfilor). Seriei i s-au adăugat, în timp, și alte cărți, iar autorul a semnat și alte volume de proză scurtă și romane, printre care, cel mai recent, Żmija (2009), a cărui poveste se petrece în Afganistan. Autorul a câștigat numeroase premii prestigioase. A primit două distincții de la The European Science Fiction Society și cinci premii Zajdel. În anul 2012 i s-a decernat Medalia de Merit pentru Cultură Gloria Artis în Polonia.