Turul ghidat al TNB nu este opţional, ci obligatoriu!

DSC_2482Acest articol ar fi trebuit să poarte titlul Ştiaţi că…? Pentru că, într-adevăr, mult prea multă lume nu ştie ce activitate minunată se poate face la Teatrul Naţional din Bucureşti într-o zi de luni. De aceea, vă întreb pe voi, cei care citiţi şi sunteţi la curent cu evenimentele culturale din Bucureşti: ştiaţi că puteţi face turul ghidat al -ului proaspăt renovat? Ştiaţi că puteţi urca pe scenele celor 6 săli ale Teatrului, precum şi pe terasa de pe acoperişul lui? Ştiaţi că ghidul este dedicatul Ionuţ Corpaci, fără de care acest tur ghidat nu ar fi la fel de interesant?

Nu ştiaţi? Atunci vă povestesc eu cum m-am prezentat în foaierul Sălii Studio într-o zi cu Tur Ghidat, cum am fost strânşi într-un grup compact de ghidul nostru energic şi entuziast, cum am fost ghidaţi prin măruntaiele Teatrului, prin culise, “camere verzi”, lifturi, scene, acoperişuri, holuri şi cabine de actori şi cum am fost iluminaţi de-a dreptul cu privire la istoria, construcţia şi reconstrucţia Teatrului Naţional din Bucureşti.

Am început călătoria noastră prin istoria şi sălile de spectacol ale cu , despre care am aflat că a fost gândită special pentru dramaturgie nouă în anii ’70. Aici nu se jucau clasici, ci se experimenta. De altfel, este specială din mai multe puncte de vedere. În primul rând, a fost prima sală de spectacol la subsolul unui teatru din România. Din această cauză nici nu avea, până la renovarea TNB, cabine pentru actori la acelaşi nivel. Scena Sălii Atelier a fost înlocuită în timpul renovărilor cu pin siberian, o esenţă de lemn care îi conferă elesticitate.

Ştiaţi că… termenul de folosinţă a unei scene de teatru este de 30-40 de ani, după care este necesară înlocuirea ei?

Ştiaţi că… la TNB toate cabinele actorilor arată la fel? Nu există cabine preferenţiale pentru actori mai mari sau mai mici, consacraţi sau debutanţi. Toate cabinele au două oglinzi cu masă de toaletă pentru machiaj, o canapea, precum şi o cabină de duş. Deci câte doi actori pot folosi concomitent aceeaşi cabină.

A urmat, în turul nostru, Sala Studio, cea mai versatilă dintre sălile de spectacol din TNB, conform celor spuse de Ionuţ Corpaci. Ne-a explicat şi de ce: este modulată, ceea ce înseamnă că spectacolele pot fi montate atât în varianta de scenă italiană (cu publicul în faţa scenei), cât şi elisabetană (cu publicul în jurul scenei, pe trei laturi ale ei). Deoarece Teatrul de Operetă „Ion Dacian” a fost găzduit în acest corp al Teatrului Naţional şi a folosit timp de un sfert de secol scena actualei Săli Studio, ea a rămas în tot acest timp în varianta italiană, iar opţiunile tehnice elaborate pe care le are nu au fost folosite.

DSC_2490DSC_2489

 

Surpriza a fost, însă, când s-a încercat punerea în funcţiune, după mai mult de 25 de ani, şi toate mecanismele au funcţionat fără probleme. De altfel, în timp ce urcam cu unul dintre cele trei lifturi utilitare din backstage-ul TNB, Ionuţ Corpaci ne-a explicat că la sfârşitul anilor ’60 încă se colabora cu firme străine, foarte riguroase şi specializate. Totul a fost făcut temeinic pe vremea aceea, iar mecanismele instalate atunci au nevoie de o mentenanţă minimă pentru a funcţiona perfect. Firmele care au făcut instalarea lifturilor, de exemplu, încă există astăzi şi reprezentanţii lor vin din trei în trei ani pentru mentenanţă.

Sala Studio are o capacitate de 540 de locuri în variantă italiană.

Am continuat turul cu Sala Pictură, despre care am aflat că se numeşte aşa deoarece acolo a fost atelierul de pictură al Teatrului. Ideea din spatele designului sălii a fost aceea a apropierii spectatorului, în aşa fel încât actorilor să li se poată citi expresiile faciale. Aici se joacă piese sensibile, cu o componentă psihologică, în care este important ca fiecare trăire a actorului să poată fi observată din public. Două exemple de astfel de spectacole sunt Butoiul cu pulbere şi O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii, ale căror cronici le puteţi citi pe SemneBune.ro aici şi aici. Sala Pictură este cea de-a doua din TNB care are rotativă încorporată în scenă şi are o capacitate de 240 de locuri.

DSC_2493

Fără să prindem de veste, Ionuţ Corpaci ne-a condus apoi prin culisele Teatrului, până când ne-am trezit pe scena Sălii Mari. Pentru că scena era despărţită de sală printr-un sistem de prevenire a incendiilor, măreţia Sălii Mari proaspăt renovate nu ne-a „lovit” decât după ce am intrat printr-o uşă laterală. Şi atunci s-a auzit un wow! unanim din grupul nostru. Doar vizitarea ei poate reda schimbarea majoră de care a beneficiat în urma renovării, însă un element cheie care trebuie menţionat sunt parapeţii de sticlă ai lojilor, care permit vederea scenei fără aplecarea peste balustrade.

are o capacitate de 930 de locuri, şi reconstrucţia ei a durat un an şi opt luni.

DSC_2499

După , Ionuţ Corpaci ne-a făcut surpriza de a ne lăsa să ieşim pe terasa Teatrului, de unde am admirat (şi pozat) îndelung InterContinentalul şi Piaţa Universităţii luminate puternic. Acesta a fost un spectacol în sine, la care am rămas toţi fascinaţi, urmărind luminile mişcătoare ale traficului sau trecătorii care nici nu bănuiau că sunt priviţi de pe acoperişul Teatrului. Am înţeles că urmează să fie amenajată şi o cafenea pe acoperiş, după completarea unui caiet de sarcini şi organizarea unei licitaţii. Cred că va deveni unul dintre locurile preferate ale bucureştenilor, odată deschisă. Tot pe acoperiş se poate juca şi teatru, în zilele frumoase de vară, pentru că acesta dispune de un amfiteatru în aer liber. Aici pot avea loc piese de teatru sau proiecţii, ceea ce îmi aminteşte cu nostalgie de terasa La Motoare de pe vremuri.

DSC_2503

După ce am coborât de pe acoperiş, am intrat şi în ultima sală pe care urma să o vizităm, Sala Media, care, înainte de a deveni sală de spectacol, a servit ca spaţiu de depozitare a colecţiei de costume ale TNB. Am înţeles că depozitul de cotume a fost mutat în afara Bucureştiului acum, lăsând mai mult spaţiu pentru activităţile de zi cu zi ale Teatrului. Despre Sala Media am aflat că se numeşte aşa pentru că se află la mijlocul clădirii şi că a fost proiectată special pentru programul TNB Parateatral. Această sală are o înălţime de 5,40 metri, ceea ce face dificilă activitatea luminiştilor, de exemplu, pentru că, ne-a explicat Ionuţ Corpaci, o sală de teatru ar trebui, ideal, să aibă o înălţime de cel puţin 7 metri, astfel încât să permită unghiurile necesare punerii în evidenţă a actorilor.

Tot în Sala Media, ghidul nostru ne-a invitat să ne aşezăm comod pe scaune şi ne-a povestit câte ceva despre renovarea, organizarea şi funcţionarea Teatrului Naţional. Astfel, am aflat că s-au investit 73 de milioane de Euro în renovarea TNB. Din această sumă, 10% s-au cheltuit pe echipamente noi, 11% pe consolidarea subsolului şi 30% pe instalaţii (ceea ce se cheamă în industrie HVAC).

Ştiaţi că… suprafaţa totală desfăşurată a Teatrului Naţional este de 60.000 m2?

DSC_2479

Bugetul anual al Teatrului Naţional din Bucureşti este de aproximativ 6 milioane de Euro. Aceşti bani provin în parte din încasări – aproximativ 1,5 milioane Euro – şi, cea mai mare parte, din subvenţii de la Ministerul Culturii – 4,5 milioane de Euro). Ştiind acestea, vă îndemn să mergeţi la teatru (nu numai la Naţional, ci la orice teatru subvenţionat de Stat) cât mai des, înainte ca Ministerul Culturii să îşi retragă subvenţiile şi preţurile la bilete să ajungă la nivelul celor de pe Broadway, pentru că nu ştiu câţi dintre noi ne vom mai permite să mergem atunci.

Ştiaţi că… Teatrul Naţional are doar 60 de actori angajaţi permanent?

Dar pe ce sunt cheltuiţi aceşti 6 milioane de Euro anual, vă veţi întreba? Ei bine, ştiaţi că Teatrul Naţional din Bucureşti are 480 de angajaţi permanenţi şi încă 330 de actori, regizori şi scenografi cu contracte de colaborare pe drepturi de autor? Jumătate din bugetul anual al TNB este cheltuit cu salariile acestor angajaţi. Încă 2 milioane de Euro se cheltuie cu întreţinerea Teatrului, iar milionul rămas este investit în proiectul artistic (adică în spectacolele pe care le vedem noi la TNB).

Ştiaţi că… producţia de decor şi costume pentru un spectacol nou durează aproximativ 6 săptămâni, şi că în acest timp actorii învaţă piesa într-o sală de repetiţii cu decor marcat?

Ştiaţi că… ceea ce v-am povestit eu aici este o mică parte din ceea ce aţi putea învăţa despre Teatrul Naţional, despre istoria lui, despre renovarea şi întreţinerea lui şi despre oamenii minunaţi care îl populează dacă aţi merge la un tur ghidat al TNB? Vă recomand să nu rataţi această oportunitate cu adevărat nepreţuită. Turul ghidat are loc în fiecare zi de luni, de la ora 12, de la ora 14 şi de la ora 16. Costă doar 10 lei. Vă puteţi programa din timp (dacă sunteţi un grup mai mare) sau puteţi să vă prezentaţi pur şi simplu în foaierul Sălii Studio cu câteva minute înainte de ora începerii turului.

DSC_2513Nu pot să închei fără a vă spune câteva cuvinte şi despre ghidul acestui tur al TNB, minunatul Ionuţ Corpaci. Circulă o poveste conform căreia ar fi poreclit Corpacino, pentru că seamănă, chipurile, izbitor, cu Al Pacino. Ei bine, eu nu am remarcat vreo asemanare cu actorul american atunci când l-am văzut prima dată. Am remarcat doar entuziasmul cu care a strâns grupul răsfirat în foaierul Sălii Studio şi naturaleţea cu care a conversat cu fiecare în parte, de parcă eram prieteni vechi.

Din 2008, Ionuţ Corpaci este consultant artistic la TNB, însă de-a lungul carierei a cochetat cu Teatul Naţional şi în postura de media developer, regizor tehnic şi Şef Serviciu Proiecte şi Programe Culturale. Însă debutul său în lumea teatrului a fost ca actor, la Teatrul Podul, în rolul lui Ştefăniţă, în piesa Ştefan Vodă, după Barbu Şt. Delavrancea. Abia după ’90 a început să cocheteze cu regia, postură din care a colaborat cu nume importante ale teatrului românesc şi internaţional – Alexa Visarion (Steaua fără nume, 1993), Cătălina Buzoianu (Pelicanul, 1994), Ion Caramitru (Tragedia lui Carmen, 1999), Alexandrer Hausvarter (The Rocky Horror Show, 2008).

Vă mai spun doar că Ionuţ Corpaci a absolvit un Master in Management Cultural la Dijon în 1997 şi că a obţinut o bursă a Consiliului Britanic pentru un stagiu la Royal National Theatre în Londra, tot în 1997. Despre restul activităţilor sale culturale vă invit să îl întrebaţi personal. Însă vă avertizez că lista este lungă! Nu ştiu dacă a fost ales ca ghid pentru turul TNB sau s-a oferit voluntar, însă ştiu sigur că o persoană mai potrivită în această postură ar fi fost greu de găsit! Îl felicit şi îi mulţumesc pentru ceea ce face şi, mai ales, pentru cum o face! Mergeţi la turul ghidat şi îmi veţi da dreptate!

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 324