Papagalul mut la TNB

 

Charles-Geneviève-Louis-Auguste-André-Timothée d’Éon de Beaumont, cunoscut în istorie ca Chevalier d’Éon, este un personaj în piesa lui , dar și o filă de istorie cât se poate de reală. Născut în 1728 în Franța, d’Éon a rămas unul dintre cei mai celebri spioni din istorie, mai ales datorită calităților sale de mim și aspectului său androgin, pe care l-a exploatat din plin în carieră. Se spune despre el că a plecat din Franța ca spion în 1762 și s-a întors ca scriitoare în 1777. Este foarte posibil ca el să fi fost primul motor al feminismului european, iar multe grupuri și asociații moderne din comunitatea LGBTQ îl folosesc ca model sau chiar i-au înglobat numele în denumirea lor.

ne prezintă o filă de istorie și strategie geo-politică de secol XVII, pusă la cale de serviciul ultra-secret al lui Ludovic al XV-lea. Misiunea era aceea de a o convinge pe Țarina Elisabeta I să se alieze cu francezii, în defavoarea britanicilor, și să instaleze un filofrancez la conducerea Poloniei. Deoarece englezii controlau granițele Rusiei, și nu permiteau accesul decât femeilor și copiilor francezi, pentru a limita accesul lui Ludovic XV la Țarină, Chevalier d’Éon călătorește deghizat în femeie, mai exact în Lia de Beaumont, nepoata scoțianului Douglas.

Mă voi opri aici cu dezvăluirea poveștii aproape adevărate despre spionul ambivalent pe care îl scoate din uitare, dar vă asigur că ea este plină de umor, de răsturnări de situație, de ironii și suspans. Umorul, abundent, chiar și atunci când este pe teme sexuale, este de calitate, fără a cădea în vulgar, ceva rar în post-modernismul în care se complace teatrul contemporan.

Mă voi concentra, în schimb, pe modul cum este prezentată povestea.  În primul rând, actorii foarte bine aleși. întruchipează o domnișoară Lia zglobie, mereu pusă pe șotii, dar puternică și serioasă atunci când vine vorba de treburi de stat. Este greu de descris în cuvinte cum reușește acest actor tânăr să fie deoportivă bărbat arogant, spion abil, domnișoară delicată și naivă, bărbat seducător și femeie seducătoare și, mai ales, cum jonglează cu aceste roluri care alternează cu repeziciune în personajul său. Nu îmi imaginez o alegere mai potrivită pentru rolul Chevalier d’Éon.

Foarte convingător în rolul său este și , care îl întruchipează pe scoțianul Douglas, unchiul Liei, dar care are și rol de povestitor pe scenă, pendulând cu naturalețe între registrul acțiunii, unde își joacă rolul impecabil, și registrul naratorului, care se adresează direct publicului în timp ce în fundal se desfășoară altă acțiune. Publicul român îl cunoașe foarte bine pe , atât ca actor efervescent în rouri celebre din tinerețe, cât și din presa mondenă în care a fost de câteva ori în lumina reflectoarelor cu întâmplări din viața personală. Însă Bleonț din este un actor matur, dezinvolt și confortabil în pielea lui ca actor, dar și ca personaj. Strălucește prin tehnică actoriceasă, dar și prin modestie, lăsându-i loc lui să fie vedeta absolută a spectacolului.

O mențiune specială trebuie făcută și pentru decor (modular, mobil, versatil, surprinător și foarte potrivit pentru a introduce spectatorul în atmosferă) dar și pentru costume. Dincolo de pantalonii de piele emblematici pentru Bleonț (cu purtarea cărora deja îl bănuiesc că ar condiționa acceptarea rolurilor), costumele sunt spectaculoase, elaborate, cu țesături grele și abundente, de secol XVIII, cu broderii și motive aurite, care strălucesc în lumina reflectoarelor, întocmai cum îmi imaginez că impresionau și în lumina făcliilor de la curțile imperiale.

De asemenea, trebuie să mai dezvălui și surprizele pe care le-am avut prin prezența muzicienilor care au cântat live, pe scenă (Trio Mirea: vioară, acordeon, contrabas și voce Miruna Biléi, care a jucat-o pe Prințesa Ecaterina) și prin demonstrația de scrimă orchestrată de Ionuț Deliu și Florin Fieroiu.

Nae Carnfil este cunoscut publicului ca cineast. După filmele de mare succes E pericoloso sporgersi, Filantropica, Asfalt Tango, Restul e tăcere, Closer to the Moon, 6,9 pe Scara Richter (la toate a fost atât regizor cât și scenarist), iată că îl cunoaștem acum și în postura de dramaturg și regizor de . Caranfil și-a ales cu grijă subiectul (istoric, dar cu potențial de intrigi și tematici contemporane – politică, spionaj și ) și a scris o piesă cu a cărei rețetă nu avea cum să dea greș. Papagalul mut este o poveste istorică cu spioni, intrigi de curte, diplomație, politică, dar și secrete de boudoir, spusă cu un umor fin, presărată cu ironii și mai fine, regizată magistral.

Un spectacol care nu trebuie ratat și cu care TNB se va mândri multe stagiuni de acum înainte!


Titlu: Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat
Autor, regizor și ilustrator muzical: Nae Caranfil
Scenografie: Dragoș Buhagiar
Premiera: Decembrie 2018
Durata: 2h15min (cu pauză)

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.