Magia (re)numirii

Numele e magic. E un sunet sacru criptat într-un simbol. Cu ajutorul numelui comunicăm cu numinosul. Adică cu lumea celor nevăzute (îngerii, sfinții, duhurile, geniile pământului etc.). E o lume conceptuală a visărilor, visurilor și viselor. Funcția simbolică a numelui, conotația sa e de a reflecta chintesența unei ființe sau a unui obiect. Numele nu e o simplă etichetă, ci un substitut total al persoanei sau al unui obiect. De exemplu, Mihai provine de la Arhanghelul Mihail și, în ebraică, înseamnă Cine este precum Dumnezeu. Deci, Mihai e Cel Asemenea lui Dumnezeu. De aceea, de la intrarea în Lumea Albă și până la Judecata de Apoi recurența nominală constantă modelează semiotic viața unei persoane și, implicit, evoluția spirituală planetară.

Pe lângă sacramentele inițierii creștin-ortodoxe (Botezul, Mirul, Euharistia) și cele ale vindecării (Pocăința și Ungerea bolnavilor), există și sacramentele în slujirea comuniunii și a misiunii: Preoția și Cununia. Călugării și soții sunt renăscuți și rebotezați în Duhul Sfânt. Cei inițiați sunt alții decât cei care au fost înainte de intrarea în viața monahală și în viața de familie. ADN-ul lor e reînnoit și au dreptul divin la un nou , care să le reflecte noua stare spirituală. Călugării primesc numele de rasofor de la stareț sau de la părintele Duhovnic, în funcție de inspirația divină sau de asemănarea dintre viețile acestora și viețile sfinților iar soțiile preiau numele de familie al soților, moștenit de aceștia pe linie paternă. Drept urmare, călugării pierd calitățile de om și le dobândesc pe cele de sfânt sau de înger iar fetele de măritat devin nevestele soților lor.

Similar, în plan mitologic, Fiul cel Mic al Craiului e botezat Harap Alb de către mentorul său spiritual, Spânul. Complementaritatea yin-yang devine persoana (și personajul!) Harap-Alb prin numire, moment în care părăsește existența mundană. Devine Moștenitorul Tronului Împăratului Verde doar după nunta cu Fata Împăratului Roșu. În cazul celor renumiți prin adeziunea la societăți oculte și secte, inițiații se unesc cu o amprentă psiho-energo-informațională specifică. Sunt tipuri de reconfigurare spirituală a persoanelor (re)numite, cu efecte sociale ireversibile. Schimbarea numelui pe cale exclusiv juridică se face în cazul numelui alcătuit din expresii indecente ori ridicole generate de porecle, divorț, adopție, copii ilegitimi recunoscuți, schimbare de sex. Acest tip de reconstruire a identității sociale aparține unui impas spiritual al vieții de familie.

 nume   

Puterea magică a numelui e însemnată sonor și grafic, acesta materializând conceptul exprimat. De aceea, renumirea e temeinică pentru devenirea persoanelor, necunoscătorii intitulându-se cunoscători după inițiere. Numele consolidează ori destabilizează esența individuală. Mai exact, una e sa te cheme Fabian și alta e să te numești Primus, Mihnea sau Amadeus. Una e să fii Cleopatra și alta e să fii Chirița, Ruxandra sau Luana. Simbolistica numelui catalizează pozitiv sau negativ evoluția rațională, psihologică și spirituală a persoanei care-l poartă în raport direct cu harul primit la naștere (vindecător, orator, profesor, preot, matematician, arhitect, sculptor, pictor, muzician, scriitor, lider, protector, clarvăzător etc.).

Când un cineva are un singur , toate calitățile potențiale și dinamice ale persoanei se concentrează în el. Când are mai multe, faptele și trăirile sale sunt disipate în toate numele purtate. Iar numele nechemate, sunt de prisos. Chiar și un diminutiv sau un apelativ, transformă în balast încărcătura info-energetică a sacralității și a nobleței numelui. De aceea, regele alege să fie cunoscut poporului cu cel mai potrivit pentru sine, ales, de obicei, din pleiada nominală atribuită la naștere categoriilor princiare. După încoronare i se adaugă un numeral cardinal. Spre exemplu, numele complet al Regelui Carol I al României este Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen. Procedeul e similar și în cazul alegerii unui nou Papă.

Numele e determinat și de duhul persoanelor și personajelor cu care interacționăm și îl poartă. În funcție de interacțiunii cu acestea, numele are o rezonanță plăcută sau neplăcută. E necesar ca prenumele și numele de familie sa sune armonios împreună și să ne placă ceea ce exprimă. Indiferent de ordinea pronunțări lor, trebuie evitate cacofoniile, repetițiile, diminutivele și monogramele jenante de tipul Costina Ancuța Câlțea. Cei care nu poartă nume de sfânt, își serbează ziua numelui de , pe 9 martie. Onomastica e momentul în care persoana cu nume sfânt primește toată strălucirea Cerului. Acum ființa e deschisă către înălțimi pentru a sărbătorii alături de îngeri păzitori, sfinți, mucenici, mărturisitori, rudele decedate și creștinii cu același nume. Datorită celebrării Numelui, Pământul se bucură de tovărășia Cerului trăind pentru o zi în veșnicie.

 denumiri

Conform credințelor poporane românești, schimbarea numelui e motivată vindecarea unor boli al căror leac e dificil, cum ar fi epilepsia sau infecțiile virale acute. O practică rituală e datul de pomană al copilului peste mormântul unui necunoscut. Persoana care-l primește spune Bogdaproste! și îi dă alt nume, cum ar fi Lunilă sau Joița. Așa spiritele malefice pleacă după sufletul celui fără nume, neștiind noul nume al copilul. În mod similar, atunci când un copil e grav bolnav iar frații și surorile mai mari i-au murit unul după altul se săvârșește vânzarea peste geam a copilului  sau ceremonia rebotezării cu ajutorul nașului din drum pentru ca Necuratul să îl piardă.

În primul caz, pentru a opri șirul de morți premature, o mamă cu copii mulți și sănătoși simulează că îl cumpără de la mama acestuia și îi dă pruncului numele de Oprea, Lupu, Ursa, Zmeu, Draga, Luminița, Mercurel, Grozavu, Grozea, Corbu, Turcu, Sava (nume de băiat dat unei fete) etc. În cel de al doilea caz, primul trecător ce găsește copilul în fața casei îl dă alt nume. Încetarea din viață a primului copil născut viu dintr-o serie de morți e contracarată de mame și printr-un ritual de protecție: neofitului i se pune în ureche un cercel pe care e înscris al doilea nume; primul nume e scris pe o cărămidă și aruncat într-o apă curgătoare, pentru ca Necuratul să nu îl mai găsească. Ion Creangă consemnează în povestea lui Stan Pățitul două nume ale eroului – Stan Ipate. În circumstanțe critice, la naștere, pruncului i se mai șoptește la ureche de către mamă un nume tainic, nume rămas secret chiar și pentru viitorul adult, cum este cazul lui Alcide care devine Heracle/Hercule.

A cunoaște numele cuiva sau a ceva înseamnă a stăpâni ființa sau obiectul prin intermediul manipulării magice a vibrației numelui. A gândi și a rosti chiar și monograma cuiva sau acronimul a ceva înseamnă a-l chema, a-l invoca, a te conecta cu vibrația pozitivă sau negativă a entității respective. De aceea, numele spurcăciunilor și al necuratului nu se pronunță iar numele Domnului e un mister. Pentru că oamenii au numit lucrurile rele după căderea din Rai, a fost necesar potopul. Aceiași justificare o are și dărâmarea Turnului Babel, când oamenii au încetat să comunice sufletește în favoarea limbajului instinctual și rațional. Și dacă stăm bine să ne analizăm, cel mai bine comunicăm cu restul Lumii când tăcem și suntem fericiți, când radiem.

 mormant-me

Numele e un instrument magic al descântecelor și al colindelor, pentru că eficiența magică a ritualului sacru săvârșit depinde de pronunțarea numelui de botez al beneficiarului. Și nu numai! Există o mulțime de categorii formale exclamative în acest sens. De exemplu: Sfinte Doamne soarele/Ca mă dor picioarele! (invocarea Apusului făcută de copiii obosiți de muncă, pentru a se regenera prin somn), Cobori în jos, luceafăr blând,/Alunecând pe-o rază,/Pătrunde-n casă și în gând/Și viața-mi luminează! (invocarea Luceafărului prin freamătul de îndrăgostită al Cătălinei), Mamă! (invocație a matricei sacre primordiale necesară după un șoc fizic, rațional, emoțional, spiritual pentru a ne reconfigura armonia lăuntrică), Pentru numele lui Dumnezeu! (rugăciune pentru soluționarea unui impas social și pentru remedierea unei mâhniri) etc.

În comunitățile tradiționale românești, numele adevărat/de botez e cunoscut doar nași și de familie. E spus doar preotului și descântătoarei. Ultimele două cazuri sunt excepțiile interdicției de a-l divulga pentru a te proteja de spiritele malefice cauzatoare de boli, de farmece și de pericolul întruchipat de străini. Programul mental e activat încă din copilărie, prin intermediul jocului de cuvinte: -Cum te cheamă?/-Soarbe-zeamă./-Cum te strigă?/-Mămăligă./-Cum te scrie?/-Ciocârlie. Cazuri de nedivulgare a identității sunt întâlnite și în basme, legende și snoave, pentru ca eroii mitici să fie apărați de rele și vrăjmași. Doar numele proștilor se găsește pe toate gardurile!

adam-da-nume-animalelor-pictura-biserica

Amintirea numelui de către rude și prieteni și pomenirea acestuia după încetarea vieții trupești conferă viață veșnică în Lumina Lui Dumnezeu. Pomenirea nominală a sufletelor acelora de dincolo în cadrul Sfintei Liturghii se face prin amintirea numelor de botez, pentru că Numele Cuvântului este Lumina. Cinstirea eroilor neamului se realizează prin ridicarea monumentelor comemorative în piețele publice, pentru ca jertfa lor să nu fie uitată în veci. Pomenirea celor vii se face prin rugăciuni. Rugându-ne pentru cineva îi mărturisim existența veșnică. De aceea, interacțiunile întemeiate pe actul numirii indică o relație profundă de identificare, de solidaritate, de împărtășire cu Dumnezeu și cu .

Surse fotos:

Foto „Adam dă nume animalelor” – murală bisericească  – http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/atunci-cand-omul-n-mai-raspuns-cu-iubire-lui-dumnezeu-animalele-s-au-salbatic-0

Foto mormânt M. Eminescu – http://www.viajoa.ro/experiente/despre-cimitire-si-alti-demoni/
Foto poezie de pe monumentul funerar M. Eminescu – http://www.crestinortodox.ro/religie/monumente-funerare-cimitirul-bellu-126128.html

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română - etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 16