Lansarea romanului „Jurământ de rătăcire” de Ana Barton

Editura și Librăria Humanitas de la Cișmigiu au plăcerea să vă invite la lansarea romanului „Jurământ de rătăcire” de . Evenimentul va avea loc la sediul librăriei Humanitas din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 38, București, sâmbătă, 23 aprilie, de la ora 17.00.

Invitați, alături de autoare: , și .

Moderator: .

„La prima vedere, Jurământ de rătăcire pare un bildungsroman. Numai că devenirea stagnează într-un timp zero, transformându-l, mai degrabă, într-un antibildungsroman. Căderea eroinei vine odată cu izgonirea din paradisul primei copilării, iar asta o închide într-un şir de matrioșka identice cu sine, avataruri ale aceleiaşi dezrădăcinări.” – Nora Pavel

lansare-bucuresti-juramant-de-ratacire-1024x651

Auto-bio-bibliografie

Sunt născută într-o zi de 13, cu omofor de zăpadă. Mama s-a bucurat mult când m-a văzut şi-a fost foarte mirată că mişc. Aveam 75 de centimetri şi semănam mai mult c-o tenie. A vrut să mă sărute pe obraz, dar arătarea care eram a deschis înfricoşător gura, mama s-a-nspăimântat de creatură şi mi-a scăpat pe gât bomboana mentolată care-i îndulcea primele ore de lehuză.
A văzut că dau să mor, aşa că m-a luat de picioare şi m-a scuturat până mi-a sărit bomboana din gât. Am început, aşadar, această viaţă ca variaţiune a Albei-ca-Zăpada. Pe urmă, am început să mă uit la oameni. Nu-mi amintesc când am început, poate când m-a urcat tata pe acoperiş pentru că n-am fost cuminte. De pe tabla casei, lumea e tare fragilă.
După ce-am învăţat să citesc, pe la cinci ani, m-am făcut maniheistă: oamenii erau buni şi răi, proşti şi deştepţi. A durat un pic să-mi crească nuanţe, dar a meritat. Acum, mai mult decât oricare zbatere a lor, cu nevoie de demonstraţie inclusă, caut să-i simt, caut să simt cum simt ei, caut să-i caut. Oamenii sunt cele mai ofertante întrupări posibile pentru că poţi să-i citeşti şi să-i scrii în timp ce-i iubeşti.
În rest, sunt mamă de adolescentă şi aştept, în consecinţă, medalii, onoruri şi salve de tun.

Fiindcă am fost gimnastă până mi-au calculat vârsta osoasă şi-au stabilit că despre performanţă n-o să poată fi vorba din motive de lungime excesivă, aş putea spune că am o mobilitate impresionantă. Am 42 de ani. Sunt însă atât de imatură încât aproape că mi-e ruşine să-i declar. De arătat, da, îi arăt pe toţi, deşi, uneori, parcă mai văd şi zecimale pe-acolo. De şcoală ce să zic? Am o educaţie eclectică, model toptan: Teologie, Litere, Cultură şi Civilizaţie Ebraică, Psiholingvistică. Babel ori foame. Sigur, arareori mă înţeleg pe mine şi cu mine, dar m-am lăsat şi de dramatizări. Cine sunt? Mama unei copile de 14 ani pe care o cheamă Rada. Cum sunt? Vie, deocamdată. Binecuvântată stare. Ce fac? Am trei caiete, unul acasă, unul la birou şi unu-n geantă, pe care le scot câteodată aproape compulsiv pentru a nota, ilizibil, fără excepţie, câte o trecere de glonţ neîncărnat prin cap. Apoi, mă enervez crunt, încercând să descifrez ce naiba a scris din voia-i invariabil şi mioritic-implacabil năstruşnică stiloul ăla galben cu oranj, că dau numai peste lecţiuni incerte. Scriu de douăzeci de ani, (ex)trăgându-mă sârguincios din publicistică precum darwiniştii din maimuţă.

Am publicat câteva cărți: „Prospect de femeie“ și „Mamifer“, ambele apărute la Editura în 2014. 2015 a fost an de featuring. Prima carte a fost „Foto Splendid. Viața socială – Colecția Costică Acsinte – Ediție specială “, iar a doua a fost „Cartea simțurilor“ – un volum colectiv, editor Dan. C. Mihăilescu, apărut la Editura Humanitas.

2016 vine cu un roman, „Jurământ de rătăcire“, Editura Herg Benet. Abia aștept să-l citesc – Ana Barton

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.