Cartea basarabeanului Iulian Ciocan, Iar dimineața vor veni rușii, Polirom, 2015, este gândită pe două planuri: pe de o parte avem povestea lui Marcel Pulbere, un tânăr absolvent de Filologie brașoveană care se întoarce acasă și încearcă să-și construiască un viitor, iar pe de altă parte avem o poveste antiutopică despre invadarea Republicii Moldovei de către ruși. Această a doua poveste este de fapt un roman, Ultima eliberare, pe care Pulbere l-a scris în timpul facultății și pe care încearcă să-l publice. Romanul în roman nu este o tehnică nouă, dar cere pricepere și mulți autori și-au ratat intenția fiindcă fie povestea din spatele romanului ficțional era neconsistentă fie viceversa. Dar lui Iulian Ciocan i-a ieșit, cele două planuri narative reușesc să comunice între ele la un nivel metatextual și alternanța de capitole (unul este romanul lui Ciocan, altul romanul personajului său, Marcel Pulbere) nu numai că nu este supărătoare, dar este chiar antrenantă, fiindcă în timp ce afli povestea lui Pulbere și a încercărilor sale de a publica romanul, citești și romanul propriu-zis.
Iulian Ciocan este un autor talentat, atent la detalii, cu un simț al realității foarte ridicat, cu un stil format încă de la debutul cu romanul Înainte să moară Brejnev (la care și face o referire subtilă în paginile romanului de față: „La Blina acasă descoperi Marcel primele volume science-fiction din colecția „Aelita”. Lansată cu puțin timp înainte să moară Brejnev, „Aelita” a făcut furori în rândul cititorilor.”, p. 42) și știe să contureze personaje și să spună povești memorabile. Marcel Pulbere, părinții acestuia, Olga Leonovna, Boris Aurelovici, editorul Anatol Vulpe, directorul editurii „Buchea latină”, amanta acestuia, Silvica Zgură, criticul imparțial Andrei Țeposu, cel care îl va ajuta să își găsească un post la Universitatea Pedagogică „Dosoftei”, apoi profesorii acestei Universități, corupți și cu două mari năzuințe, de a face bani și de a se culca cu studentele, sunt personaje puternice, insolite, independente și veridice. La fel sunt și personajele lui Marcel Pulbere din romanul său, Ultima eliberare: Nicanor Turturică, profesor de latină, amanta acestuia, bufetiera Raia, cu doi ani mai mare și cu un apetit sexual debordant, precum și toată șleahta de oameni politici care preiau conducerea țării.
Întoarcerea lui Marcel de la studii este dătătoare de deziluzii: Moldova anilor 1996-1997 este un teritoriu sărac, corupt, în care un literat cu greu își poate face loc printre mai marii autori pășuniști, iar de publicat un roman, dacă nu ai cunoștințe și bani, este și mai dificil. Prima încercare a tânărului Marcel Pulbere este una de un insucces răsunător. Încurajat de prietenul său, Blina, Marcel merge cu manuscrisul la marele editor Anatol Vulpescu și are inițial norocul de a o găsi pe secretara și amanta acestuia într-un moment de reconsiderare a propriei vieții și femeia îl introduce în biroul șefului. Numai că întrevederea este scurtă, fiindcă, în ciuda cuvintelor pe care i le spune amanta, de cum îl vede pe tânărul scriitor, acesta izbucnește:
Care tânăr? Ce roman? I-am spus doar imbecilului de paznic să-i alunge pe toți aiuriții care își imaginează că scriu capodopere… (p. 56)
Marele editor nu publica decât literatură de valoare incertă, iar autorul de frunte al editurii este Liviu Beschieru, un scriitor răsuflat, umflat cu pompa și care are o ciudă imensă pe postmoderniști și în general pe toți scriitorii care au avut nesăbuința de a crea ceva original și inovator. Schimbul de replici dintre tânărul autor și editorul fără simț al valorii se transformă în ceartă și Pulbere este dat afară:
Cuprins de aceeași scârbă, tânărul în blugi ponosiți zise că se va căra de bună seamă, pentru că-și răcea gura degeaba, și recunoscu că-și regretă nespus de mult decizia de a veni într-un templu al ignoranței pășuniste. (pp. 60-61)
Iulian Ciocan surprinde în acest episod și în altele (cum ar fi întâlnirea literară dintre Beschieru și tinerii lui cititori, elevi luați cu forța de la școală) starea jalnică în care se afla cultura în anii de tranziție și greutatea cu care un tânăr serios își poate face loc printre grupuri, grupulețe, interese și corupție. „Literatura este un drum care nu duce nicăieri”, spune la un moment dat unul din personajele romanului și Iulian Ciocan a descris foarte bine starea acesta de lucruri pe care de bună seamă a cunoscut-o și el la un moment dat. Cred că ceva din experiența autorului se regăsește în carte, dar nu putem afirma că este un roman autoficțional, ci mai degrabă inspirat din anumite fapte reale. Paginile despre literatură și despre deziluziile ei sunt unele din cele mai puternice din acest roman și le-am citit cu gândul că multe lucruri nu s-au schimbat nici în ziua de azi. Chiar dacă autorul se folosește de ironie, parcă uneori nu-ți prea vine să râzi.
Un fapt real ar putea fi, într-un viitor nu îndepărtat, și ce se întâmplă în romanul pe care îl scrie Marcel Pulbere. El pleacă de la ideea că în data de 25 iunie 2020 au venit rușii mult așteptați de unii, dar și aceasta nu este o veste îmbucurătoare pentru majoritatea locuitorilor… Nicanor Turturică, protagonistul acestei ficțiuni, se trezește dimineața și iese din casă, cu gândul să alerge puțin, dar vede că ceva nu e în regulă. Nu peste mult timp se întâlnește cu un prieten care îi dă vestea:
Mă întrebi ce s-a întâmplat? Am sfeclit-o, Nicanor! Transnistria a invadat ieri Moldova. Tancurile rusești au intrat în Anenii Noi, iar armata moldovenească nu-i în stare să le oprească. Chiar nu vezi fumul care a acoperit o parte din cer? Cică ard niște cisterne cu petrol în care au nimerit obuzele transnistrenilor. Eu fug în România! (p. 18)
Povestea imaginată mai apoi este una tragică și dătătoare de angoase pentru orice locuitor al Moldovei. Pe măsură ce aflăm ce fac rușii conduși de
Pufin (sic!), aflăm și ce face Marcel Pulbere, care reușește să își publice romanul până la urmă, dar nu neapărat înspre binele lui, după cum vom afla, fiindcă a scrie ficțiune poate fi considerat uneori un act de subminare a siguranței statului. Mi-au plăcut mult și cele câteva povești de dragoste din trecutul său, precum și episodul în care încearcă să facă o mică afacere, împreună cu mama sa: cumpără conserve cu un preț și le vinde apoi mai scump. Numai că afacerea intră într-un impas și încercarea lui Marcel de a o redresa se transformă într-o dramă (dar nu spun mai multe, pentru a nu priva cititorul de o poveste superbă și tristă). Iulian Ciocan a scris o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate și vă recomand și vouă să faceți acest lucru!
Titlu: Iar dimineața vor veni rușii
Autor: Iulian Ciocan
Editura: Polirom
An apariție: 2015
Număr pagini: 256
Preț: 28.85 lei
