Imaginație, forme și inedit. „Fractalia” de Șerban Foarță

Rețin, cu precădere, trei cuvinte, imaginație, forme și inedit, pentru a mă referi la poemul Fractalia (ediție revizuită), pe care Editura frACTalia îl propune în acest an, printre altele, publicului iubitor de poezie, și nu numai. De ce? Pentru că versurile curg în direcția fanteziei ce se naște din grafica imaginilor. Senzația este aceea a unei nemărginite libertăți de mișcare, astfel încât analogiile și asocierile interesante de cuvinte duc spre enciclopedism. Evident, scânteia este curiozitatea.

serban-foarta-fractalia Poemul în sine este o provocare, anticipată, într-o oarecare măsură, de Argument și un cititat din Honoré de Balzac. În termeni exacți, este vorba despre transpunerea în versuri a unor imagini cu pixeli și fractali, din cartea lui Roger Penrose, Mintea noastră cea…de toate zilele. Despre gândire, fizică și calculatoare, paginile 86-93. Cât despre citatul autorului francez, nu este doar o alegere, pentru că stârnește curiozitatea de care aminteam mai sus. Punctează, de fapt, câteva elemente ce definesc însuși spiritul poemului: culori ce se răsfrâng într-o multitudine de linii alcătuind, în cele din urmă, o pictură. Cu aceaste precizări, pare că am spus aproape totul! Să fie, oare, așa?

Experiența poetică propusă de Forță poate fi, până la urmă, privită ca o pictură a cuvintelor alese. Diversitatea este o trăsătură ce trimite spre ideea de enciclopedism, iar impresia este aceea a unei expresii poetice sofisticate, dar dinamice. Uneori, poate, prea greu de descifrat, în sensul ermetismului specific poeziei lui Ion Barbu. În orice caz, sensurile se prelungesc la nivelul vizualului, care vine în sprijinul înțelegerii ideii. Poetul a combinat, într-o mișcare continuă a formelor, elemente de efect asupra imaginarului: din cuvânt se naște o imagine abstractă, care se dizolvă în puncte și linii; la rândul lor, acestea se restructurează, din ele izvorând alte imagini. Impresia este aceea că efortul poetului presupune, în parte, găsirea cuvintelor celor mai potrivite, astfel încât să capteze esența imaginii (sau fractalului). Și reușește asta, căci depășește limitările unei poezii pur contemplative și simpliste, alegând acel „altceva”, care incită la căutare, descoperire, cunoaștere.

Tonul ludic planează asupra versurilor. Printr-un joc de cuvinte ingenios, poetul a creat țara/lumea Tor’Bled-Nam, țara Zoom, insula Zoomania, Zoomland. Efectul de „zoom” apare inclusiv la nivelul așezării în pagină, prin grafică și imaginile ce însoțesc adesea versurile. Poetul extinde efectul de mărire a unei imagini din care ia naștere o alta și creează poezie. Cu alte cuvinte, un aspect ce ține de tehnica modernă își găsește loc în universul liric al lui poetului nostru. În locul punctelor ce formează mulțimea Mandelbrot, el utilizează literele, iar fractalii devin cuvinte. Rezultatul este inedit, în sensul fiorului descoperirii.

Linii, pixeli și detalii își găsesc negreșit locul în Zoomland. Imaginea este aproape suprarealistă, chiar supradimensionată, întrucât pare imposibil ca ceva să scape privirii agile a poetului. Până la urmă, structurile fractale sunt prezente peste tot în natură. În concepția artistului Carlos Ginzburg, omul însuși este cel mai bun exemplu de fractal. Foarță atinge și această dimensiune a artei fractale în poemul său. Actul de creație se bazează, deci, pe forța vizuală, o adevărată delectare pentru imaginație: (…) țara Zoom (…)/ E-o pată stranie/ cu bule,-n jur, ca de șampanie,/ sau cu o pletoră de cili/ ca ai voioșilor bacili/ de nu cumva e o insectă/ nemaivăzută și suspectă,/ o ceașcă-ntoarsă, de cafea,/ o zdrențuită catifea,/ un lac din care,-n loc s-aflue,/ curg pârâiașe superflue,/ o pâslă cu aspect incert/ ca sugativa sub o glastră. Și acesta nu este decât un exemplu!

Originalitatea stă în exotism, îndrăzneală și dinamică a imaginilor în care se preschimbă ideile. Iată-ne în fața unei lumi noi, construite pe principiul agrandismentului; o lume pe care, odată furat de curiozitate, simți nerăbdarea de a o explora pentru a înțelege în profunzime modul în care funcționează. De ce, făr’ de-a începe, -ar sfârși periplul nostru? – este întrebarea care încheie poemul. Cel puțin, aparent! Poetul ne invită în aventura adevăratei cunoașteri – îndemn ambițios ce deschide cititorului drumul către o lume/insulă în care fractalii se (re)structurează în tot atâtea expresii ale existenței.

Într-un interviu acordat pentru revista de cultură, Dilematica (nr. 7, noiembrie-decembrie 2006), la întrebarea V-aţi împlinit / epuizat destinul literar?, Foarță mărturisește : Destinul literar, cu toate astea / toată oastea (!), nu mi l-am împlinit / epuizat. Nu pentru că, vorba lui Malraux, doar moartea schimbă viaţa în destin. Ci pentru că mai am proiecte. Şi poate că şi zile. Opera sa este o dovadă clară a unui destin literar bogat și (re)sursele scriitorului sunt departe de a fi epuizate. Pe drept cuvânt, Chris Tănăsescu intuiește aceeași putere a ambiției scriitorului, precizând pe coperta a patra a cărții Fractalia: Foarță e forța!

Poetul a valorificat, într-adevăr, la maximum potențialul uman de a crea. Formula sa artistică se centrează pe idei pe care le regăsim în științele exacte. El propune, până la urmă, și un mod de a recepta aceste idei. În cele 30 de pagini, poetul ne invită într-o călătorie a culorilor, liniilor și formelor abstracte, răspunzând avidității de cunoaștere a omului. Fractalia este mai mult decât o carte; este o călătorie propusă de publicului cititor spre a explora un altfel de univers poetic. Așa-i că nu trebuie să mai stați pe gânduri? Vă mai spun doar atât: plăcerea de a descoperi această carte este biletul de plecare! Nu o ratați! 🙂

copyright_razvan_voiculescu

Șerban Foarță (foto: Răzvan Voiculescu)

Șerban Foarță s-a născut la Turnu Severin, în 1942 și se înscrie, iată, în galeria poeților români contemporani. Aprofundează domeniul Literelor în cadrul Universității Timișoara, unde se va întoarce în calitate de profesor, în 1992. Debutul în poezie este marcat de volumul Texte pentru Phoenix, în colaborare cu Andrei Ujică, în 1976. Creația sa poetică stă, am putea spune, sub semnul geometriei universului liric al lui Ion Barbu, subiect al tezei sale de doctorat, în 1978. În același an, câștigă și Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri Simpleroze, anticipare a activității sale viitoare de scriitor și critic literar. Cele peste 20 de volume și antologii de poezie, proza, eseurile, articolele și traducerile din poeții francezi ai Renașterii, precum și din Mallarmé și Paul Valéry se bucură de recunoaștere pe scena literară, prin numeroase premii, invitând la exercițiu de imaginație și joc inedit al formelor.

Titlu: Fractalia (ediție revizuită)
Autor: Șerban Foarță
Editura: frACTalia, București
ISBN: 978-606-94005-3-1
An apariţie: 2016
Număr de pagini: 30

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Adelina Sorescu
Redactor SB

Este profesor de franceză/engleză, posesoare a unei prezențe de spirit considerată drept „originală”. Îi place să creadă că aventura cunoașterii este un zâmbet larg și frumos ascuns în paginile cărților. Dorința de a-l descoperi mereu sub o altă „pălărie” o îndeamnă să citească, să scrie recenzii, să observe, să-și imagineze...

Număr articole publicate : 4