Harap Alb – arhetip al devenirii spirituale II

În luna lui Cuptor am început să povestim despre . Continuăm în Gustar să degustăm basmele și poveștile românești, cu personajele lor auguste.

Spre deosebire de Făt-Frumos, nu are puteri supranaturale, nu se luptă cu zmei și zmeoaice. Lupta lui se dă în interiorul său, între viciile și virtuțile sale. E aceeași lupta care se dă în orice om de-a lungul vieții. Competiția aceasta profundă între negativ și pozitiv conturează calitățile lui , calități ce îl conduc pe tronul lui Verde Împărat. În situații de viață și de moarte, e generos și îndurător. E mărinimos și blând. Refuză să strivească nunta de furnici de pe pod și construiește un stup/o casă pentru un roi de albine. E momentul în care începe să înțeleagă trecerea peste pod, ca simbol al încercărilor decisive. Primele ce îi răsplătesc ajutorul odată pornit în căutarea fetei Împăratului Roș sunt Regina furnicilor și Crăiasa albinelor. Îi dăruiesc lui câte o aripă, ce trebuie arsă pentru a îi veni în ajutor cu tot neamul lor. Furnicile reprezintă idealului ordinii sociale/cosmice și al hărniciei. Disciplina și prosperitatea sunt imposibile fără pacea interioară a indivizilor din comunitate și, mai ales, fără tihna sufletească a viitorului Împărat.

Orice căutare implică o nouă probă inițiatică. Harap Alb e tolerant cu hidoșii uriașii întâlniți în cale. Pentru că sunt blânzi, simpli și vorbăreți, Harap Alb se împrietenește cu cei cinci năzdrăvani: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Ei întruchipează limitele trupești ce trebuie depășite pentru atingerea fericirii. Gerilă și focul din 24 de stânjeni de sub casa de aramă sunt forțe complementare. Prima probă a Împăratului Roș dovedește capabilitatea de supraviețuire a eroului în condiții extreme. Ajutorul dat de Flămânzilă și Setilă devoalează stăpânirea nesațului instinctual. Separarea macului de nisip ori a grâului de neghină denotă dexteritate în rezolvarea problemelor minuțioase, care cer o atenție și o tenacitate deosebite. La fel ca furnicile, de acum încolo, Harap Alb deosebește adevărul de minciună.

harap alb desen

Găsirea Fetei Împăratului Roș pe partea întunecată a Lunii și aducerea acesteia înapoi pe pământ (Terra) dezvăluie cunoștințe temeinice despre astronomie ale povestitorilor. Conform logicii simbolice, înseamnă atingerea perfecțiunii umane și a înțelepciunii divine. Sunt ochite în interiorul lui Harap Alb și trăite de acesta conștiincios, cu toată ființa sa, în comunitate. Fiica Împăratului Roș e o inițiată tămăduitoare, o prințesă polimorfă educată pentru a fi Împărăteasă. Poate fi pețită doar de un om pe măsura ei, așa cum este Harap Alb (nu Spânul). Datorită cunoașterii dobândite, aceasta se poate transforma în Pasăre Măiastră. Pasărea Măiastră e Regina păsărilor, mesagera Zeilor. Deține o putere magică justițiară. Penajul multicolor emană lumină celestă. Frumusețea ei se arată doar celor privilegiați de soartă, Celor Aleși de Zei. Cântecul său întrece în frumusețe toate muzicile pământești. Și poate vedea Adevărul în inimile oamenilor. Astfel, Fata Împăratului Roș descoperă în inima lui Harap Alb adevărata sa identitate. Adevăr reflectat și cu ajutorul oglinzii. Magia oglinzii înfățișează realitatea din inima și mintea lui Harap Alb. Harap Alb o îndrăgește pe Fata Împăratului Roșu. Însă, chiar și în fața iubirii, își ține jurământul față de Spân, față de maestrul său spiritual. Ceea ce îi atestă demnitatea și îi câștigă respectul Fetei Împăratului Roș.

Calul Nazdravan si Turturica

Crăiasa Albinelor e mesagerul divinității. E emblema Duhului Sfânt. Mierea reprezintă suflul vieții, acul albinei e simbolul dreptății iar ceara de albine indică perfecțiunea divină. Doar cu ajutorul Reginei Albinelor, Harap Alb o poate identifica pe Fata Împăratului Roș dintre cele două prințese identice la port. La nivel spiritual e vorba de o revelare a Adevărului, deoarece albinele sunt animale solare ce semnalează inițierea magică și cunoașterea desăvârșită. Ceea ce are ca efect, în plan rațional, capabilitatea eroului de a discerne între bine și rău, pe baza adevărului cunoscut. Așezarea albinei pe obrazul adevăratei Fete de Împărat prevestește renașterea acesteia, de mai târziu, în calitate de nevastă și Împărăteasă. Acestea fiind înfăptuite, Împăratul Roș aprobă nunta dintre fiica sa și Harap Alb. E momentul în care Fiica Împăratului Roș impune o ultimă probă, conștientizând ce va să vie.

Calul Năzdrăvan și Turturica Fetei de Împărat trebuie să aducă trei smicele de măr dulce, apă vie și apă moartă din locul unde se bat munții în capete. Turturica e un simbol credinței în Dumnezeu, al iubirii, al prieteniei și al loialității. Turturica și Calul Năzdrăvan sunt animale complementare. Fără ajutorul lor nu se poate realiza inițierea finală a lui Harap Alb. Crenguțele de măr dulce conferă eternitatea celor înțelepți. Muntele e cel mai apropiat loc de divinitate al oamenilor, e spațiul supremației spirituale și al libertății depline. Apa determină regenerarea și purificarea spirituală fără modificarea trupului, spre deosebire de mistuirea focului. Apa moartă intrată în sânge asigură accesul pe tărâmul de dincolo, al spiritelor strămoșilor mitici. Apa vie consacră renașterea și iluminarea spirituală a lui Harap Alb.

Odată ajunși la Curtea Împăratului Verde/Acasă, Fata Împăratului Roș și Spânul îndeplinesc actul final al inițierii lui Harap Alb: moartea și renașterea în trup, ce îi conferă inițiatului statutul de maestru spiritual. Limpezirea adevărului despre identitatea lui Harap Alb implică decapitarea de către Spân a celui cu un grad de inițiere redusă, potrivit logicii simbolice a basmului. Este exclus un act de răzbunare specific cutumelor lumești. Transformarea Spânului în praf și pulbere, atunci când e azvârlit din Înaltul Cerului de Calul Năzdrăvan, confirmă finalul inițierii, potrivit coordonatelor mentalului poporan: gândirea mitică, viziunea magică, logica simbolică. Din acest moment, Spânul și-a încetat activitatea de maestru spiritual al lui Harap Alb. Devine o parte din povestea vieții proaspătului/noului maestru spiritual, a vrednicului și viteazului fiu al Împăratului Verde moștenitor al Tronului, a bunului și iubitorului soț al viitoarei Împărătese. Și lumea de pe Lume s-a strâns de privea. Soarele și Luna din Cer râdeau. În semn de recunoaștere și de binecuvântare.

HarapAlb si fata de imparat

E bine știut, cu mult înainte de a mai fi repovestite, că basmele se încheie cu triumful aspectelor pozitive asuprea celor negative. E adevărat că repetiția e mama învățăturii. Dar, totuși, la ce sunt bune aceste ? Spunerea poveștilor (Nu citirea!) reprezintă cea mai veche formă de educație, atât de veche încât e magică. Ascultarea poveștilor (Nu citirea! Da! Insist pentru ca este important!) implică stimularea imaginației, dezvoltarea memoriei și gândirea pe cont propriu. Poveștile dau naștere altor și, mai târziu, dragostei pentru lectură. Astfel, ascultătorii poveștilor își doresc să devină povestitori. Basmele sunt necesare pentru a face educație la nivel afectiv și rațional, pentru descifrarea lecțiilor de viață fundamentale: limbajul, locomoția, alimentația, vestimentația, moralitatea, codul bunelor maniere, igiena, estetica, codul ludic, obiceiurile de familie, muzica, dansul, istoria, astronomia ș.a. Mesajele sunt decodate intuitiv de către ascultători. Datorită basmelor povestite, membrii familiei reușesc să se descopere și să se cunoască mai bine, să evolueze către desăvârșire mai curat. Alături de celelalte categorii ale folclorului literar, basmele fac parte din Programa Poveștilor celor 7 Ani de Acasă, programă consacrată de Sfatul Înțelepților și studiată concomitent de bunici, părinți și copii.

În primii 7 ani de viață, imaginația și visele copiilor definesc viitorii adulți în raport direct cu informațiile acumulate din mediul înconjurător. În Harap Alb e încifrat arhetipul ascensiunii spirituale umane. E fără început și fără de sfârșit, asemeni divinității. Pentru că tot ce i se întâmplă lui Harap Alb în poveste e de inspirație divină. E dincolo de timp și spațiu, există peste tot din totdeauna pentru totdeauna. Se manifestă prin necesitatea căutării esențelor și permanențelor spirituale. Călătoria lui Harap Alb presupune trei acte sacre majore: separarea de obișnuit, inițierea și întoarcerea cu un alt statut. Fie conștient, fie inconștient dobândirea cunoașterii Adevărului, a Binelui, a Frumosului, a Iubirii, a Luminii presupune aceste etape. Inițierea și călătoria (interioară și exterioară Sinelui) sunt complementare, sunt fețele aceleiași monede.

Ritualurile sacre sunt manifestări sincretice și implică toată comunitatea. Săvârșite în virtutea credințelor poporane acestea stârnesc emoții celor care le practică. Basmele folosesc aceeași metodă pentru a-si atinge scopul, adică declanșează reacții afective între membrii comunității tradiționale. Înțelepții satului sunt conștienți că trăirea sufletească tensionantă e fundamentală în luarea deciziilor de-a lungul vieții. Copiii auzind cum se intonează întâmplările din basme simpatizează puternic eroul și antipatizează foarte tare personajul negativ. Mai exact, trăiesc povestea indusă responsabil de bunici. Astfel animați, nepoții lasă garda jos și tainele procesului elevării spirituale își exercită influența pe viață: mesajele educative consacrate de Sfatului Înțelepților devin programe mentale. Parcă inimile noaste tânjesc mereu după finalul fericit al poveștilor din copilărie, nu-i așa? Reascultați povestea lui Harap Alb sau repovestiți-o. După inimă!

– sursa fotos aici și aici

https://www.youtube.com/watch?v=yd437wdirnA

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română – etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 19