Giuseppe Tomasi di Lampedusa – Călător prin Europa: Epistolar 1925-1930

 

Giuseppe-Tomasi-di-Lampedusa__Calator-prin-Europa-Epistolar-1925-1930 începutului de secol 20, mai ales cea interbelică, era un spațiu pe care orice tânăr nobil sau măcar cu ceva posibilități materiale trebuia să îl descopere pentru a își desăvârși educația sau pur și simplu pentru a se întâlni cu alți oameni și pentru a scăpa pentru o vreme de îndatoriri, de familie, de plictiseală. Este adevărat, toată lumea își dorește asta, numai că nu toți își și permit. Nu este cazul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, care a făcut parte dintr-o familie veche, nobilă și bogată. El însuși a fost duce de Palma și principe de Lampedusa și nu cred că a avut vreodată probleme financiare, fapt de care ne dăm seama și din această carte care cuprinde o serie de scrisori pe care Lampedusa le-a trimis unor veri de-ai săi, Casimiro şi Lucio din familia Piccolo di Calanovella, în timpul călătoriei sale prin Europa.

Între 1925 și 1930, în timpul verilor, Lampedusa a hoinărit prin mai multe țări: Franța, Germania, Elveția, Austria, a locuit în hoteluri luxoase, a luat cina cu oameni de vază, și-a băut cafeaua în locuri mondene, a mâncat și a băut prin restaurante celebre. Însă Lampedusa nu era vreun snob, din contră, a fost un om extrem de cultivat, pasionat de literatură, de artă, de teatru, chiar și de cinematografie, iar scrisorile sale dau dovada acestei erudiții. Pe el nu îl interesează doar traiul bun, pe care oricum și-l permite și cu care e obișnuit din fragedă pruncie, ci îl interesează mai ales muzeele, expozițiile, piesele de teatru, cărțile. Îi citește pe Chesterton și pe C.S. Lewis și trece de la ateism la o formă moderată de credință, visează să scrie, și chiar va scrie o serie de povestiri (care au fost și ele traduse în limba română și despre care voi scrie săptămâna viitoare) și mai ales romanul care l-a făcut celebru, dar pe care nu a apucat să îl vadă publicat, Ghepardul.

Scrisorile lui Lampedusa vor trezi mai ales interesul celor care sunt deja familiarizați cu scrierile „Monstrului” (Il monstro), așa cum i-a rămas porecla din copilărie pe când juca teatru cu verii săi și știa să imite bine personaje negative, și așa cum își și semnează scrisorile, dar orice cititor pasionat de scrierile epistolare sau memorialistice va descoperi o carte cel puțin interesantă, scrisă lejer, într-un stil relaxat, de un om care are un simț al detaliului foarte bine format. În mai toate scrisorile sale, Lampedusa descrie câte ceva care scapă majorității: o perdea dintr-un salon, o stradă puțin umblată, lumina care cade într-un fel la un anumită oră a zilei sau o pisică ce trece strada. Există multe detalii despre case prin care a umblat, despre ce se servea la masă, despre cărțile din biblioteca cuiva sau despre tablourile vreunui colecționar. Este adevărat, multe uși îi erau deschise, dar important e că el și vede ceea ce e de văzut.

Scrisorile lui Lampedusa nu sunt nici extrem de personale, el mai degrabă scrie despre ceea ce vede, ceea ce i se întâmplă, mai rar își pune sufetul pe downloadtavă sau întreabă de ai casei, dar nu sunt nici foarte ancorate în realitatea vremii. Cel care vrea să descopere lucruri despre acelor vremuri va găsi destule referințe la evenimentele socio-politice sau va găsi detalii despre vestimentație și modă, însă numai evenimentele care îl interesează pe autor și numai detaliile care îi atrag lui atenția. În rest, descoperim tot felul de lucruri despre familia sa, despre planurile sale, despre diverse rude sau diverși prieteni, descoperim lecturile autorului. Lampedusa nu dă mai deloc detalii despre viața sa personală sau intimă, nu găsim referințe la femei iubite, la aventuri amoroase, la certuri, conflicte și scrisorile nu cuprind nici prea multe pagini de introspecție. Dar lipsa acestor detalii este compensată prin belșugul de detalii despre orașele pe care le vizitează.

Totuși, cum am spus, cred că acest volum se adresează în primul rând celor care au fost încântați de Ghepardul și care vor să afle lucruri noi despre enigmaticul autor al acestei cărți cu adevărat splendidă. Trebuie să mai menționez că această ediție este extrem de bine îngrijită de Gioacchino Lanza Tomasi, Salvatore Silvano Nigro și cuprinde o grămadă de note explicative, două prefețe din care aflăm cu a fost alcătuită ediția și mute detalii despre viața lui Lampedusa de pe vremea când călătorea prin Europa. În plus, traducerea, realizată de Vlad Russo este extrem de bine realizată și are o muzicalitate aparte; așadar, cartea aceasta este una riguros alcătuită, dar lejeră și numai bună de citit atunci când vrei să călătorești prin lume fără să te ridici din fotoliu.

Titlu: Călător prin Europa: Epistolar 1925-1930
Autor: Giuseppe Tomasi di Lampedusa
Ediție îngrijită de: Gioacchino Lanza Tomasi, Salvatore Silvano Nigro
Traducere de: Vlad Russo
Editura: Humanitas
An: 2016

 

Lasă un semn

Comentariu

Donează 20% de SemneBune

Dacă reprezinți o entitate juridică, te rugăm să descarcarci, completezi și semnezi Contractul prin care afacerea ta poate susține educația culturală.
Direcționarea a 20% din impozit este deductibilă pentru că suntem în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale (INTERNT-266538804).
Virează către noi să putem avea coerență și mai multă consistență în informațiile culturale de care ai nevoie.
Revista SemneBune© este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 4.983 de abonați.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.