George State este câștigătorul Concursului de Debut, secția poezie, organizat an de an de Editura Cartea Românească, pe anul 2015. Volumul său, Crux, a apărut anul acesta și cuprinde poeme pe care poetul le-a scris pe parcursul a mai mulți ani, din 20013 până în 2011. Cartea este împărțită în trei secțiuni, care cuprind trei etape temporale poetice diferite: Ferpare (2003-2008), Hybris (2005-2008) și, cea mai consistentă, Lazăr (2010-2011). Cu toate că poeziile sunt scrise de-a lungul unei perioade extinse de timp, acest lucru nu se simte la lectură, fiindcă poeziile sunt din același registru stilistic, singura diferență fiind cea calitativă. De-a lungul anilor poetul și-a perfecționat stilul și discursul poetic, a renunțat la surplus și jocurile sale de cuvinte au devenit mai puțin ermetice, partea a treia fiind și cea mai clară și reușită dintre toate.
Autorul este cunoscut mai ales ca traducător din limba germană, în ultima vreme ocupându-se de traducerea operei poetice a lui Paul Celan, din care a apărut primul volum, publicat la Editura Polirom. Poezia lui George State este foarte diferită de ceea ce se publică în România ultimilor ani, nefiind nici biografică, nici autobiografică, nici măcar minimalistă în ciuda faptului că autorul scrie poeme scurte, fără titlu și aproape total lipsite de influențe epice. Poetul nu pare a se încadra în niciunul dintre curentele de azi, fiind mai degrabă tributar lui Lucian Blaga, lui George Bacovia sau lui Paul Celan însuși. Poezia sa este aproape de idealul de poezie pură de factură modernistă și ideile sunt cele care primează, în detrimentul eului, care este aproape absent. Versurile sale sunt încărcate de filozofie și religie, de fapt, chiar titlul volumului, Crux, poate însemna, printre altele, cruce. În versurile sale, poetul caută să radiografieze o stare, dar nu a sa, nu mizează pe sondarea intelectuală sau emoțională, ci una transcendentală. Moartea, lumea de dincolo, păcatul, angoasa, neputința de a fi liberi sunt teme recurente în poezia sa, chiar titlurile subcapitolelor fiind un bun indiciu în acest sens.
Omorît omorît omorît
Într-un mai (I
Muse at that and wonder why)
Tîrît mai apoi la
Mormînt (And yet
You will weep and
Know why) coborît sunt
Vîrît în pămînt (p.56)
Multe dintre poeziile sale seamănă cu niște mantre sau cu niște incantații, cu niște formule magice lipsite de utilitate. Dacă rolul unei mantre e de a îl introduce pe cel ce o rostește într-o stare anume, dacă rolul unei incantații este de a invoca poate un spirit sau rolul unei formule magie este de a crea o vrajă, pe poet nu îl interesează aceste lucruri, el doar împrumută forma și o folosește pentru a o topi într-un discurs poetic cât mai rigid, cât mai exact, aproape matematic, aș putea spune. Limbajul este cel care primează, jocurile de cuvinte, artificiile lingvistice, în trei limbi (română, germană și engleză) sunt principalele forme de expresie:
Frigul
În casa
Bunicii pustiul
A lăsat numai
Urma în
Urna numelui
Tău doar ce-
Nușa (p. 40)
Sunt necesare multiple lecturi ale cărții pentru a pătrunde în atmosfera ei, fiindcă inițial aproape totul rămâne ascuns și înaintarea în lectură se face cu greu. Dar odată ce cititorul se apropie de muzicalitatea versurilor, odată ce începe să aprecieze jocurile de cuvinte și fracturile, poezia devine una foarte ofertantă și multiplele sale înțelesuri se limpezesc. E nevoie de răbdare. Volumul de debut al lui George State nu dezamăgește.
Titlu: Crux
Autor: George State
Editura: Cartea Românească
An apariție: 2016
Număr pagini: 88
