Bogdan Costin – Sfârșitul a fost aproape

sfarsitul-a-fost-aproape_1_fullsize

Conform calendarului mayaș, anul 2012 ar fi trebuit să fie ultimul din istoria omenirii. Mai precis, sfârșitul ar fi trebuit să vină pe 21 decembrie 2012, în jurul orei 11.11. Cred că vă amintiți că presa, internetul, televiziunea erau pline de informații despre Apocalipsă, nu mai puteai să iți cumperi o conservă fără să afli că va fi ultima. Foarte mulți oameni au crezut sincer că lumea își va da obștescul  sfârșit sau că măcar ceva se va întâmpla, că vom intra într-o nouă era, într-o nouă etapă planetară, că vor veni extratereștrii sau că vor ieși la suprafață intratereștrii, unele culte religioase îl așteptau pe Iisus, alții credeau că va fi vina masonilor. Evident că nu s-a întâmplat nimic, spre marea dezamăgire a conspiraționiștilor, alienaților sau nevroticilor. Totuși, s-a scris enorm despre această teamă, sunt convins că mulți au speculat subiectul și și-au rotunjit veniturile, s-au făcut filme, fiindcă Hollywood-ul nu avea cum să rateze o așa temă, însă odată cu amânarea apocalipsei subiectul s-a răcit, a devenit o glumă, o amintire.

îl resuscitează într-o formă realistă, amuzantă și îl folosește drept cadru pentru a scrie de fapt despre lumea dintr-o mică agenție de publicitate. Unul dintre angajați, Emil, un IT-ist proaspăt divorțat, sociopat în formă incipientă, conspiraționist și depresiv, crede că într-adevăr se va sfârși lumea, dar în urma cercetărilor descoperă că ar putea să se salveze. Își construiește un buncăr sub camera lui din casa mamei, în care s-a întors după divorț, o utilează cu tot ce crede că ar avea nevoie pentru a trăi câțiva ani și așteptă, dar este o așteptare activă.. Anul 2012 este pentru el un an complex, se apucă de sport, pentru a-și crește șansele de reușită, și pune la punct un plan elaborat, în care, din păcate, o include și pe colega lui de la contabilitate, Mariana Popa, pe care o răpește cu 2 zile înainte de final și o duce în buncărul său. De ce tocmai pe ea? Fiindcă o consideră pură și numai bună de repopulat planeta după Apocalipsă.

Dispariția Marianei este punctul de plecare al mai multor întâmplări din mica agenție de publicitate, în urma cărora viața tuturor angajaților de schimbă, în bine sau în rău. Soțul Marianei, un terapeut care te ajută să îți amintești viețile anterioare, se implică în găsirea soției și aflăm că legăturile lui cu agenția sunt mult mai complexe decât am crede inițial și afectează și viețile celorlalți. Schimbarea pornește prin mici întâmplări, dar are un efect de domino. Autorul, omniscient și omnipotent, prezintă atât evenimentele de dinaintea răpirii, din timpul răpirii, cât și de după răpire și toate personajele cărții își exprimă părerea despre „ce a fost în capul lui Emil să facă așa ceva?”, în scurte interludii între capitole. Tehnica aceasta este foarte folosită, însă nu mereu dă roade, dar în romanul de față se potrivește perfect. Laolaltă cu gândurile personajelor, aflăm și ce scriu acestea pe messenger sau prin sms și astfel, marele tablou se întregește în mod constant.

Autorul, aflat la cel de-al doilea roman, după (care va fi tradus în Franța), este el însuși un publicitar cu state vechi și cunoaște lumea aceasta din interior. În Sfârșitul a fost aproape, roman scris într-un stil realist, încărcat de evenimente și personaje reale (protestele din Piața Universității, împotriva lui Traian Băsescu sau a Roșiei Montane,  personaje pro și contra,  „anteniști” și „băsiști”, Ponta sau Crin Antonescu, bloggeri informați și OTV), deconstruiește și demitizează viața publicitarilor și arată cum, de fapt, strălucirea și opulența sunt miraje și văluri ce acoperă multă muncă, depresii și probleme personale. Munca într-o agenție de publicitate aduce cu sine câștiguri financiare mari, dar presupune o serie întreagă de sacrificii, renunțarea la multe vise, la o mare parte din timpul liber, la o viața de familie fericită. Prinși între proiecte, ședințe de brainstorming, între brief-uri și zeci de taskuri mici și enervante, publicitarii lui Bogdan Costin se rup de realitate.

La un moment dat, două personaje discută despre viață și ajung la concluzia că ei trăiesc într-o bulă, într-o altă lume, formatată din team building-uri, ieșiri în locuri scumpe, credite bancare pe 30 de ani, o lume în care, pe scurt, și-au vândut o parte din suflet și o și mai mare parte din libertate pentru un confort material precar și iluzoriu.  Eu nu cunosc această lume și mă folosesc doar de informațiile oferite de autor, exclusiv în acest roman, care pot sau nu să fie exagerate, însă tind să cred că cel puțin se bazează pe fapte reale. Totuși, orice roman, oricât de ancorat ar fi în realitatea imediată, nu poate fi o panoramă obiectivă până la capăt, fiind în mod evident influențat de viziunea autorului. Bogdan Costin prezintă toate aspectele vieții în corporație, dar nu într-un mod prăpăstios, ci cu mult umor și cu o ușoară detașare.

Romanul nu se concentrează pe un singur personaj, cu toate că povestea lui Emil și-a Marianei este centrală, ci prezintă viața tuturor personajelor din firmă: Tudor Voinea și Alex Andone, doi creativi care ba sunt prieteni, ba se sapă unul pe celălalt, Răzvan Zamfirescu, director de creație pe care îl sapă cei doi împreună, Dragoș Groza, șeful agenției, Miruna Vasilescu, tânăra achiziție care iese mai mereu pe primul loc în topul băieților, „cu cine m-aș culca din firmă”, Felicia, ajunsă la 30 și ceva de ani și este disperată pentru că a dat viața de familie pe carieră și altele, pe care le veți descoperi singuri. Un personaj interesant mi s-a părut Tudor Voinea, fost student la filozofie și care s-a îngropat în munca din agenție în loc să-și scrie marea operă filozofică. În fapt, nimeni, în afară de șeful milionar, nu este complet mulțumit cu ce face, însă Tudor Voinea este cel mai nemulțumit dinte toți, cu toate că el câștigă cel mai bine dintre toți, paradoxal sau nu.

Munca îl omorâse. Câmpul muncii e locul în care ești îngropat de viu. Perioada studenției rămăsese pentru el paradisul pierdut. Culmea, deși se apropria vertiginos de patruzeci de ani, nu se putea privi ca un adult de acea vârstă. I se părea că sufletul lui e tot de student, soția lui observase și ea cu dezamăgire acest lucru. Cumva, ea chiar avea dreptate. Gândea și simțea exact ca în adolescență, cu toate grijile aduse de credit, serviciu și copii. La întâlnirea de 20 de ani constatatase că oamenii chiar se schimbă. Mulți dintre foștii lui colegi de liceu vorbeau altfel, gândeau altfel, renunțaseră în mod evident la tot ce visaseră în adolescență. Era normal, de altfel, doar că dorința de a deveni scriitor rămăsese la fel de intensă în sufletul lui ca atunci, avusese și oarecare jenă să o mărturisească de față cu ei. (pp. 100-101)

Bogdan Costin a scris un roman ancorat în realitate, a creat personaje veridice, dar cu care un cititor din afara lumii lor nu poate empatiza, în lipsa20140114_164810 unor punți de legătură dintre viața lui și viața lor. Dar acesta este de fapt un plus al romanului, fiindcă oferă astfel o privire într-o lume diferită, despre care se scrie mult pe internet și despre care se discută mult, fără ca cei în cauză să știe prea multe. Îmi doream sincer să citesc un roman pe această temă, fiindcă mă interesează, cel puțin la nivel sociologic, cum este viața în mult hulitele corporații. Nu am avut mari revelații, situația este așa cum o bănuiam, însă detaliile fac diferența. Bogdan Costin nu oferă nicio morală, ceea ce este cumva de apreciat, lasă faptele și personajele să vorbească și îi oferă cititorului șansa de a ajunge propriile concluzii atât în legătură cu fiecare personaj în parte, cât și în legătură cu întâmplările și viața de corporatist. este un roman reușit, o lectură ușoară și mai mult decât plăcută. Mizele lui Bogdan Costin nu sunt foarte mari, dar cred că i-a ieșit fix ceea ce și-a propus: să ofere o perspectivă asupra României zilelor noastre și asupra generației celor ajunși la vârsta marilor crize personale.

Titlu: Sfârșitul a fost aproape
Autor: Bogdan Costin
Editura: Cartea Românească
An apariție: 2016
Număr pagini: 288
Preț: 29.95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.