Actul numirii și însemnarea prin nume

Ce lucru e-n toate și făr’ de el nu se poate? Răspunsul ghicitorii e elemuN – cel mai puternic instrument de comunicare socială. Conține în sine un rost mistic, ce influențează temeinic destinul uman în mod conștient și inconștient. Nomen est omen. Mai exact, numele determină cine suntem și ce devenim în raport cu soarta pe care ne-o alegem. Spre exemplu, numele Harap Alb încifrează în sine un mit condensat într-un basm: arhetipul ascensiunii spirituale. Numele indică caractere denotative, definitorii. Instituie, legitimează și clasifică existența unei ființe sau a unui obiect în raport cu ceea ce e diferit, cu restul Lumii. Funcționează paradoxal: când individualizăm nominal pe cineva sau ceva, implicit, îl clasificăm și, simultan, ne definim ca persoane și ne integrăm în contextul istoric, cultural și spiritual al neamului, clanului, poporului căruia îi aparținem. E o realitate numenală. Numenul e o esență cunoscută exclusiv pe cale rațională, e un concept. Se opune fenomenului, care e cunoscut senzorial. Numele e sursa identității. În lumea de aici și de dincolo, e interfață a imaginilor și reprezentărilor elaborate în procesele de și de identificare.

adam-si-eva-in-gradina-raiului-de-wenzel-peter

Actul numirii e un privilegiu sacru. La început era Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu (Ev. Ioan 1). Adam, părintele înțelept al tuturor neamurilor pământului, a primit de la Dumnezeu puterea de a numi restul ființelor vii (Facerea 2,18-20). Adică, puterea de a materializa concepte emblematice pentru esența vie a logosului. Înainte de alungarea din Rai, prin intuiție și cercetare Adam numește ființele vii în funcție de însușirile și rolul acestora (Facerea 3,19-20). Mai exact, reducând Facerea la termenii profani ai societății de consum cotidiene, Adam este numit de Dumnezeu în funcția de manager. Printre primele sarcini de lucru se numără cea de a evidenția prin descrieri nominale animalele. Această misiune certifică încrederea Lui Dumnezeu în sublima Cunoaștere a lui Adam și îl determină pe acesta să se identifice în raport cu Eva (ființă egală în rang , calificative, cunoaștere și complementară deciziilor lui Adam).

Cel care relevă Numele părinților și nașilor noștri e Duhul Sfânt. După naștere, numele ne aduce în Lumina Lumii. Numirea ne consacră în ordinea cosmică și socială. Existența unei ființe, a unei acțiuni, a unei instituții, a unei mărci, a unui fenomen natural, cultural sau științific, a unui obiect cu care interacționăm depinde de etimonul și semnificațiile unui . Moștenim numele de familie din neam, primim de botez de la nași, suntem stigmatizați prin porecle de ceilalți, ne (re)numim în funcție de contextul spiritual căruia îi aparținem, ne merge numele din gură-n gură până devenim faimoși, pe numele nostru sunt înregistrate proprietăți, suntem numiți într-o funcție ori putem vorbi în numele cuiva. Artiștii, asceții, oamenii de știință, politicienii și jurnaliștii își configurează pseudonime. Este și cazul hackerilor, al fugarilor și al spionilor. Denumim prin proprii persoane, obiecte, , , localități, țări, forme de relief, continente, aștrii, lumi, tărâmuri etc. Numirea e un act intrinsec psihicului și rațiunii umane, un act necesar înțelegerii realități simbolice imediate.

La nivel social, numele răsună polarizat afectiv și ideologic. Prenumele și numele de familie din cartea de furnizează informații despre originea persoanei, sex, naționalitate, cetățenie și stare civilă. Stereotipurile imagologice asociază acestora semnificații ce țin de limbă, religie, clasă socială, prestigiul și noblețea neamului, normele legislative și codul moral. Majoritatea numelor de români sunt patronate de sfinții calendarului creștin-ortodox și de protagoniștii Cărților Sfinte. Restul antroponimelor sunt de natură laică, profană. Unele provin de la personalități și personaje celebre. Denumiri de animalele, , ocupații și obiecte justifică altele. Românii imaginează icon-uri identitare de factură socială, culturală, istorică, profesională și confesională intre Maria, Ion, Vasile, Gică, Mitică, Rada, Gogu, Dorel, Veta, Bogdana, Irinel, Ruxandra, Rodica, Nicoară, Pătru, Felix, Cezara, Darius, Nichifor, Monica, Sophia, Imre, Cristian, Nectaria, Rafila, David, Ștefan, Elisabeta, Leonard, Nadia, Novac, Sânziana, Horia, Claudia, Raul, Axinte, Smaranda, Vlad, Tatiana, Iorgu, Chirița, Viorel, Stelică, Anișoara, Ursu etc. Prejudecățile identitare se armează global când e vorba de Romică, Attila, Abdul, Amir, Adolf, Jakob, Oleg, Luigi, Jose-Armando, Jean, Preston, Robert, Tupac, Istaqa, Garcia, Cheng-Gong, Ling, Zolia.

prenume

Numele și supranumele armonizează relațiile de rudenie, obiceiurile vieții de familie, sărbătorilor populare, festivitățile laicie, jocurile, moștenirile culturale, ocupațiile și meșteșugurile poporului român înglobându-i existența într-un sistem magico-simbolic. Numele noului-născut e ales de români din timpul sarcinii. Cei responsabili sunt părinții și nașii de botez. De obicei, nașii de botez ai copilului sunt nașii de cununie ai părinților. Pentru alegerea numelui, în unele cazuri, aceștia se sfătuiesc cu Moșii neamului și cu moașa copilului. Reluarea numelui în cadrul neamului e mai veche decât preluarea numelui de la nașii de botez. În ambele cazuri, criteriile de alegere a numelui sunt limpezi. Dacă e băiat, primul născut primește numele bunicului patern iar dacă e fată numele bunicii materne. Următorii copii sunt numiți în ordinea nașterii cu numele tatălui sau al mamei, ai unchilor și al mătușilor din neam. Odată cu instituirea botezului ca practică religioasă, noul născut, dacă e băiat, ia numele nașului iar dacă e fată numele nașei. Familia nașilor transmite numele celorlalți frați și surori ai pruncului. În acest mod, botezul consolidează societatea prin înrudirea afină, uneori, suprapusă celei consagvine. Pentru eliminarea repetițiilor nominale cazatoare de ambiguități sociale, sistemul antroponimic tinde către inovație și stranietate.

Actuala validare socială prin numire e cea tipică societății tradiționale românești. În comunitățile rurale și în mediile informale urbane, identificarea oamenilor se face după numele de botez adăugat la cel al tatălui. Pentru evitarea confuziilor se mai poate adăuga numele bunicului patern, ca în bine cunoscutul caz al luil Nică a lui Ștefan a Petrei. Denominația poporană reflectă social moștenirea paternă a numelui. Numele de familie e specific contextului social formal, când suntem catalogați administrativ. În România, numele de familie s-au generalizat abia la începutul sec. al XIX-lea, prin derivarea unor proprii și a poreclelor. Spre exemplu Popescu, Mărăscu, Gălățeanu. Sufixul -escu indică filiația paternă iar -eanu locul de naștere. Acestora li se adaugă nume de tipul Prunariu, Gavriluțiu, Lupașcu, Jderoiu, Ciubotea, Boiangiu, Manolache, Udriște, Voican, Bădilă, Amariei, Petruș, Delaurlați, Mihăilescu-Brăila etc. Totuși, onomastica românească e dominată și în prezent de porecle. Majoritatea s-au transformat în nume de familie: Ursache, Baciu, Țăranu, Olaru, Croitoru, Militaru, Zugravu, Beu, Măciucă etc. O parte dintre acestea au generat actualele nume amuzante de tipul: Stan Nebunu, Luminița Întuneric, Andaluzia Poșircă etc.

nume-de-familie

Potrivit rânduielii creștine, însemnarea pruncului prin punerea numelui avea loc la 8 zile de la naștere, în pronaos. E similară cu numirea Pruncului Iisus Hristos. În prezent, ritualul de numire se săvârșește în Ziua Botezului, în fața Porților Împărătești. E un ritual precursor botezului și diferit de acesta. Mai exact, preotul spune o rugăciune specifică și, simultan, face semnul Sfintei Cruci pe frunte, pe gură și în dreptul inimii noului-născut, pentru luminarea minții și a gândurilor, pentru ținerea căilor drepte și pentru întărire în dragoste și blândețe. Cu acest nume, copilul se va prezenta la Dreapta Judecată de Apoi. E același nume, pe care părinți îl înscriu la Oficiul Stării Civile în ziua nașterii. Așa, numele din Certificatul de naștere ajunge în Certificatul de Botez. Pentru români, botezul este o primă renaștere inițiatică întru lumină și libertate, în urma căreia pruncul numit este eliberat de păcatul strămoșesc și de Cel Rău. Prin botez, Cel Numit primește pecetea propriei existențe și iese din anonimat. Numele Celui Botezat e mărturia existenței în raport cu Dumnezeu și cu Ceilalți.

certificat-de-botez

Botezul Domnului în apa Iordanului este o epifanie. Are ca rezultat recunoașterea Mântuitorului ca Adevărat Fiu al Dumnezeului-Tată și revelarea tainei Sfintei Treimi. Trinitatea sfințește apele pământului, dăruindu-le putere tămăduitoare și înnoitoare. Prin intermediul Duhului Sfânt e restructurată întreaga creație divină. Acesta este rostul arătării Lui Iisus Hristos Lumii cu ajutorul Sfântului Ioan Botezătorul și al botezării noastre prin intermediul preotului. Însă, pe cărările vieții, numirii și renașterii prin inițierea botezului urmează reînnoiri și renumiri perpetue. Mai exact, similare certificatului de naștere și celui de botez sunt certificatul căsătorie și cel de cununie. Certificatelor de stare civilă li se adaugă cel de celibat, de divorț și de văduvie. Certificatul de deces restructurează profund existența persoanei, fiind marcajul legislativ al trecerii sufletului în lumea de dincolo. Evoluția persoanei numite continuă și după moarte. Spre exemplu, un sihastru ce s-a înălțat deplin pe calea desăvârșirii în trup, după moarte devine sfânt sau înger. În rugăciunile oamenilor, acesta e identificat prin numele primit la intrarea în viața monahală, adică cu numele de rasofor.

botez-iisus

Dar până la moarte, o nouă calitate identitară e validată de permise, vize, carnete de membru, atestate, certificate și carduri nominale. Întâlnim permise auto, permise de bibliotecă, permise de vânătoare, vize pentru studii în străinătate, vize de flotant, carnete de elev, carnete de partid, atestate de operator calculator, atestate de traducător autorizat, certificate de invaliditate, certificate privind stagiul de cotizare la Casa Națională de Pensii Publice, certificate de trezorerie, carduri bancare, carduri de sănătate, carduri de control acces etc. Obiectele sunt confirmate prin utilitatea lor maiestuoasă în devenirea umană (cuțit, dulap, țest, amuletă, lumânare, hârtie, cristelniță etc.). Invențiile științifice sunt brevetate (diorama, pila Karpen, scaunul ejectabil, vaccinul antiholeric, gerovitalul, avionul cu reacție, injecția cu insulină). Proprietățile au certificate de performanță energetică și pot fi cesionate. Înființarea SRL-urilor depinde de Certificatul de Înființare al Firmei emis de Registrul Comerțului. Tranzacțiile de bunuri mobile și imobile se realizează în funcție de certificatul de atestare fiscală. Profesiile sunt certificate prin diplome de studii și de perfecționări la locul de muncă iar evoluția profesională e supusă numiri în funții ierarhice superioare. Toate acestea reconfigurează cultural și spiritual identitatea cetățenilor români, ce e restabilită legislativ de societate prin (re)numiri. Dar despre magia (re)numirii, data viitoare!

surse: aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Anamaria Stănescu
Invitat permanent

Urmează un doctorat în Etnologie. Absolventă a Facultăţii de Litere, cu dublă specializare: limba şi literatura română – etnologie şi folclor, promoţia 2008 şi a Masterului de Antropologie Culturală, Etnologie şi Folclor. Este pasionată de fotografie, prog rock şi realizează accesorii handmade.

Număr articole publicate : 19