X(y)

„X(y)” este un roman scris de Alex Pițigoi și publicat în 2014 la editura . El prezintă un fel de dramă modernă a doi tineri aflați în ceea ce facebook ar numi „o relație complicată”. Ca să începem așa cum trebuie, iată ce spune coperta patru despre carte:

Povestea celor doi este redată atât din punctul de vedere al lui X, cât și al lui Y, cu un limbaj autentic și atractiv, care surprinde perfect dilemele și anxietatea noii generații din România de azi.

X e un artist. Y e studentă la Științe Politice. X e un tip care nu le are cu vorbele, dar care nu ar recunoaște asta, ci ar spune: „Așa sunt eu. Îmi place să îmi expun sentimentele direct și fără ocolișuri”. Y e fata cuminte și greu de abordat care execută partide scurte cu diverși, prin băi de club sau camere de hotel. X este complet vrăjit de Y. Y e complet vrăjită de… fostul.

X se îndrăgostește, devine gelos, gândește haotic, e schimbător (e tot numai lapte și miere, pentru ca în secunda următoare să îi arunce în gând insulte), apoi pică definitiv și o vrea a lui. Y se plictisește, vrea să se răzbune pe fostul prin relația cu X, apoi își dă seama că băiatul n-a greșit cu nimic (mai mult decât o palmă pe care i-a lipit-o la o petrecere, când era amețit, și din cauza căreia ea e îngrozită, intermitent, de următoare posibile acte de violență), ca în final să își planifice să se răzbune pe X pentru fostul și pentru comportamentul futil al întregii specii bărbătești.

Cam atât vă pot spune despre poveste, ca să nu vă stric suspansul de a descoperi cine sparge geamul de pe coperta I. Naratorul-X vorbește de la început despre o situație dramatică pe care ea i-a provocat-o și care nu s-ar fi întâmplat dacă el și-ar fi dat seama mai devreme. Din experiența mea de mai puțini ani decât ai lui (ai naratorului, căci de el vorbim), situația nu-i dramatică, ci copilăroasă, irațională, pe alocuri sinucigașă; e comportamentul unor oameni care nu gândesc că viața nu se rezumă la o singură persoană pe care-o pierzi.

Într-adevăr, cartea e scrisă într-un limbaj modern – asta ținând cont că, din ce în ce mai mult, modernitatea înseamnă lipsa oricărei rețineri, vulgaritate, sexualitate, frivolitate, justificate ca libertate de exprimare și nevoia cititorilor de a se identifica cu personajele. E ușor de înghițit și nu îți pune dileme filozofice inițiale, nu mai mult decât întrebarea constantă: ce Făt Frumos o fi fostul lui Y, de și-l dorește fata cu toți porii, peste toate gesturile frumoase și tandre pe care le face X?

Pe de altă parte, am impresia că autorul nu are suficientă experiență în descifrarea comportamentelor unei fete/femei. Mă simt în cauză. Sunt de-o vârstă cu personajele și, mai mult, studentă în aceeași facultate ca ea. Nu m-am putut, însă, identifica nici o clipă cu Y și mi-a fost complicat și să-i înțeleg atitudinea (sigur, nu se poate să fiu de acord cu toate personajele imaginate vreodată, dar cele mai multe dintre ele au justificări pentru reacții și, deci, le pot înțelege). Poate că, totuși, autorul a dus la extreme personajele, făcându-le ușor neplauzibile, pentru a accentua problema existențială și, de fapt, drama identității care se simte în generația tânără din jurul nostru.

La început se menționează că avem în față „Un caz bazat pe o poveste adevărată”. Nu știu al cui (adică dacă al autorului sau doar cules de el), dar sper că povestea le-a deschis ochii protagoniștilor și le va deschide și cititorilor. Decizia de final a lui X m-a speriat. Nu pentru că mă îndrăgostisem de personaj, ci pentru că regăsesc șablonul în oamenii de lângă mine.

Oricum, la prima vedere, romanul pare bun de alungat iarna din sobă. Privit în urmă, constat că e un foarte bun model de „așa nu”, de dat exemplu pentru cei care cred că iubirea stă într-un sms cu „I love you”. E, peste toate, din păcate, o oglindă a generației de până în 20 de ani, care vede în relații, în sex și în bani singurele scopuri în viață.

PS: îmi cer scuze celor care nu se regăsesc în modelul „generației <20”; îmi cer scuze lui X și lui Y, pentru că nu știu a rezona cu povestea spusă despre ei.

TITLU: X(y)
AUTOR: Alex Pițigoi
EDITURĂ: Herg Benet
APARIȚIE: 2014

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andra Pavel
Editor SB

Urmează un Master la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București. Scriitor de ocazie și cititor de profesie, vede în orice critică un pas spre mai bine. Andra preferă să se implice în mai puține lucruri, dar cărora să se dedice. Îi plac lucrurile făcute bine sau făcute cu suflet, ca muzica sau fotografia.

Număr articole publicate : 105