Spargerea și Războiul pe scenele FNT

spargerea_afisWeekend-ul trecut (24-25 octombrie) a fost al luminilor la Festivalul Național de Teatru. Povestea unui jaf nefericit și sentimentele unui om prins în război au fost în atenția iubitorilor de teatru în serile unui final de săptămână plin de evenimente.

Sâmbătă, la Teatrul de Comedie s-a jucat, începând cu ora 21, piesa Spargerea, scrisă de și regizată de . Radu () e un psihiatru înnebunit de rutina sărăcăcioasă în care trăiește și încearcă să-și convingă câțiva apropiați să-i fie părtași în jefuirea unei case de schimb valutar. Prietenii lui vechi, Emil (Adrian Andone) și Cristi (Angel Rababoc), refuză inițial, unul de dragul soției (Anca Dinu) și celălalt din comoditate. În final acceptă și, purtând niște măști lucrate manual, haioase, își derulează planul, luând în considerare informațiile primite de la Aurel (Cătălin Vieru), pe care apoi îl abandonează. Au o armă feminină și, cred ei, un plan infailibil. Din nefericire, lucrurile nu se termină bine și, veți fi surprinși, nu așa cum ați fi crezut.

spargerea_1Povestea, scurtă ca desfășurare în timp, e prezentată în paralel, din mai multe perspective: Radu, prietenii lui, Aurel, casiera, toți puternic individualizați prin limbaj și comportament. Schimbările de stare și de cadru sunt constant marcate prin lumini de intensități diferite, umbre care se proiectează prin șase panouri din pânză și voci care cresc sau scad. Actorii se desfășoară mult prin gesturi și mimică, acoperind prin non-verbal orice gol de înțelegere ar fi putut rămâne în urma discursului sau a ambientului. Absurdă pe alocuri, piesa este însă o exacerbare intenționată a frustrărilor intelectualilor incapabili de a se bucura de beneficiile asociate prestigiului. Reflectă, de asemenea, cât de adevărat poate fi adevărul subiectiv și câte piedici apar în îndeplinirea unui vis, fie el și ilicit.

razboiul_2Dramele existenței umane și-au avut continuarea în piesa de duminică seara, Războiul. Jucată pe scena Teatrului Național și regizată de , piesa adună idei din Moartea unui erou (Richard Aldington), Însemnările unui ofițer de cavalerie (Nikolai Gumilev) și Iliada lui Homer. George, un om din societatea artiștilor – societate care blama războiul și se vedea foarte departe de acesta – ajunge soldat, iar Anna infirmieră. Ceilalți, de acasă, primesc vești despre moartea artistului și încearcă să înțeleagă ce li se întâmplă și cum de au ajuns în acea situație. Se presupune că soldatul s-ar fi sinucis, însă părinții lui neagă posibilitatea ca fiul lor să fie un laș. Soția lui George îl plânge, la fel și Anna, copleșită de rolul pe care îl are în mijlocul războiului. Pe de altă parte, George povestește întâmplările prin care trece, impresiile, atracția pe care o are față de ceilalți soldați, ca fiind „bărbați adevărați”.

Evocarea lumii din acea perioadă, dramatică și tulburătoare, e accentuată de o mulțime de elemente scenice: lumini galbene sau albe, muzică (instrumentală sau vocală, de cele mai multe ori cântată în paralel și din care se înțelege doar groaza și învălmășeala specifice frontului) și costume – eleganța artiștilor din scena de Crăciun cu care începe piesa împotriva unirazboiul_1formelor militărești sau medicale ori a hainelor de noapte. Ideile de depersonalizare și frică de moarte sunt accentuate prin folosirea a mai bine de 20 de haine militărești care pare că plutesc, fără cor, prin care se pierd strigătele protagoniștilor. Un foc de armă creează ecou în public iar două minute de liniște pe scenă trezesc bătăi de inimă și surprind, prin contrast cu numeroasele scene muzicale, agresive și gălăgioase. De ținut în minte că piesa se joacă în limbile rusă și engleză, cu subtitrare în limba română.

E drept, Festivalul are reprezentații pentru toate gusturile. și Războiul sunt pentru cei care se regăsesc în haos și-n ceață, pentru oamenii care pot citi în privire dureri adunate grămezi. Despre alte piese, mai puțin criptice, într-o altă prezentare dedicată Festivalului Național de Teatru!

Foto: 1, 2-4

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andra Pavel

Andra Pavel
A urmat studii de sociologie politică și antropologie la Facultatea de Științe Politice, SNSPA București, iar acum lucrează în cercetare de piață. Când fuge din cotidian, o găsiți în echipa de organizare a unor evenimente culturale sau împreuna cu voluntari din ONG-urile în care a crescut.