Scrisoare deschisă pentru uși închise

Dragă Radu,

aldulescu

lectură @ OpenArt 12 Aug. 2015 – Arhiva SemneBune

știu că tot ce-ți trebuie acum este masa de scris și mâncare caldă. Acoperiș și un calorifer fierbinte. Ai nevoie de certitudini și nu de promisiuni. Dar mai știu și că în România de astăzi nu mai sunt prețuite nici talentul și nici arta. Când totul pare așa complicat, de fapt, este foarte simplu: plagiatorii și semi-analfabeții au putere de decizie asupra strategiei de dezvoltare a țării, sfertodocții și oportuniștii profitori, sunt purtători de vorbe și condeie, iar noi dorim să fie recunoscută valoarea artistică. Indiferent dacă este vorba despre operă scrisă, artă plastică, teatru, film, muzică sau dans. Ce zic aici, truisme?! Scuze, dar am senzația uneori că ne-am obișnuit cu anormalul și le mai repet uneori să nu uit…

Știu că nu ești conflictual, dar ai avut des opinii personale pe care nu te-ai sfiit să le faci publice, cu riscul de a fi deranjat muștele de la gurile celor care te-au suduit. N-ai fi primul și, slavă cerului, nici ultimul. Poziția verticală este expusă mai mult, știu. Mai știu că decizia de a părăsi spațiul în care trăiai nu te viza în mod direct ci s-a renunțat la una dintre filialele . Iar șotronul de sus provoacă pagube jos. Acum, ești tu într-o poziție socială delicată, altă dată vor fi alții, și tot așa.

Știu că acum îți este greu de pornit la un drum incert și fără o perspectivă sigură. Dar vestea bună este că ai niște oameni care nici măcar nu te cunosc și vor să te ajute. Sunt cititorii tăi. Mai mult, cunosc oameni pe care, la rându-ți, îi prețuiești, vor să te sprijine, în acest moment dificil.  Observ că Muzeul Literaturii Române Iași, prin vocea directorului acordă o rezidență de scriitor pe o perioadă de câteva luni. Dacă unul dintre cei mai traduși scriitori din România îți recunoaște valoarea indubitabilă, oferindu-ți cele necesare pentru a-ți continua meseria vocațională, eu cred că este suficient, repet, pentru o perioadă de câteva luni, să nu stai pe gânduri. Iașiul cultural te așteaptă, fapt confirmat de Bogdan Crețu, și câți alții. , împreună cu alți poeți și scriitori îți pot oferi resursa financiară pentru chirie și întreținere să rămâi în București. Acestea înseamnă opțiuni. E mult mai mult decât Decizia parafată de Manolescu. a creat un grup de susținere pe Facebook și a deschis un cont bancar pe numele tău, atât în Lei cât și în Euro. Nu le transcriu dar, pentru cine nu este la curent și totuși dorește să își aducă aportul financiar, poate găsi rapid pe internet, cu mențiunea că se pot depune sume fără a sufla în vuvuzele din media socială, pentru că nu trebuie transformată imaginea de scriitor cu una de întreținut din milă. Da, știu că te enervează asocierea asta.

Știu că te enervează și pasivitatea cu care N. Manolescu a tratat subiectul. E depășit, nu te supăra. Nu mai înțelege de mult ce este în jurul său. Este autocrat și mai disperat decât anii precedenți. De altfel, sunt mulți care-i vor locul și care sunt în aceeași eroare ca și el. Știi, e o vorbă despre diferența dintre nevoie și dorință. Dar nu vreau să-ți servesc motivaționale. Știi bine la ce mă refer. 😉

În opinia multor scriitori, editori de carte, critici literari și jurnaliști culturali, ești cel mai bun romancier de după ’90. Acum 2 ani, începeam o rubrică de Portrete (denumită „Dosar de scriitor”) prin care încercam să motivăm publicul nostru cititor să cunoască scriitorul român contemporan. Ai avut un „dosar” stufos în care Valentin Ceaușescu a stors toate literele din romanele tale. Filele 1, 2, 3, 4 și Interviul integral (Data publicării: 10 aprilie 2013).

Mă socoteam scriitor: mă născusem scriitor şi trebuia să devin scriitor. Drumul devenirii însă, avea să fie mult mai lung şi mult mai anevoios decît aş fi fost în stare să-mi închipui la vremea aceea. Au fost lungi perioade cînd m-am simţit rătăcit de acest drum al devenirii.

Dragă Radu, îmi pare că drumul pe care mergi este cel mai bun. Bucură cititorii din lumea asta hapsână și tocsună. Chiar dacă întortocheate sunt drumurile care duc lingura la gură, capul la pernă și căldura la suflet.

În încheiere, permite-mi să spun că știu că nu vei citi scrisoarea mea. Poate nici n-ai nevoie de ea. De fapt, îți scriu să poată citi publicul nostru fidel care este trauma societății din care ne extragem în chestiuni marginale, energofage și cronofage, ba pe Facebook, ba pe Twitter, ba pe bloguri personale, și cum nu ne vom trata niciodată, din lipsă de solidaritate. Pentru că și scriitorul, și cititorul sunt solitari, dar au nevoie unul de altul și, în acest paradox sublim, vom fi absolviți de păcate pentru că suntem oameni, nu-i așa?! 🙂

[…] Romanul înaintează doar în măsura în care lucrezi la el, în măsura în care i te dedici, cum spuneam… Sper că voi avea o perioadă mai lungă în care să nu mai fiu distras de alte treburi, care-şi au la o adică şi ele rostul lor…

Ai dreptate, Radu, toate au un rost. Unele uși se închid pentru ca altele să se deschidă.

PS:

Ne vedem duminică, pe 18 octombrie, de la ora 17.00, la Clubul de lectură OpenArt (Str. Pitar Moş 12, intrarea dinspre Str. Arthur Verona)

Later edit

Comunicat de presă din partea Primăriei Municipiului București:

„Având în vedere situația locativă a scriitorului și ținând cont de apropierea sezonului rece, Primarul General Interimar, Marin Ștefănel Dan, a decis ca acesta să rămână în spațiul pe care îl ocupă în prezent. 

În același timp s-a dispus să se analizeze dosarul locativ al domnului Aldulescu, astfel încât, în limita posibilităților și ținând cont de importanța activității culturale a acestuia, să i se repartizeze, în viitorul apropiat, un spațiu corespunzător nevoilor sale.

Reamintim că Uniunea Scriitorilor din România a renunțat la sediul din str. Nicolae Golescu nr. 15, unde era găzduit până de curând domnul Aldulescu, iar acest imobil se află în administrarea Municipalității.”

19 octombrie 2015

Vezi, Radu, ce-ți spuneam?! 🙂

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 62