Dacă nu ți s-ar spune, din când în când, că protagoniștii sunt foști sclavi de culoare, ai uita că nu-s vecinii tăi. Preaiubita (Beloved) este un volum despre realități și spirite, libertate și sclavie, răscumpărare și regăsiri.
Preaiubita a apărut la Editura Art în 2014, în traducerea lui Virgil Stanciu. Toni Morrison, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1993, povestește, în multe planuri și în multe timpuri împletite, despre viața unor oameni de culoare dintr-o casă aparent bântuită. Casa cu numărul 124, locuită de Sethe și fiica ei, Denver, e și „acasă” pentru un suflet răzbunător, răutăcios și violent. Paul D, unul dintre foștii locatari ai Dulcei Case, o vizitează pe Sethe, sperie (sau, mai degrabă, cumintește) fantoma și rămâne acolo, convins că așa s-ar putea vindeca pe el și ar putea-o vindeca și pe femeie. Denver e furioasă o vreme pe cel care-i fură din timpul cu mama ei. Apoi apare Preaiubita, de nicăieri și spre nicăieri; Sethe o „adoptă” și așa pornește un lanț al slăbiciunilor, care cuprinde sentimente și scopuri: Denver devine dependentă de Preaiubita, care nu are ochi decât pentru Sethe; mama e copleșită de tot ce i s-a întâmplat și i se întâmplă (de fiecare dată când cineva îi povestește un lucru pe care nu l-a văzut, îl imaginează și rămâne cu sentimentul că a trăit cu adevărat lucrurile acelea), iar Paul D o simte ca o protecție, o alinare și e sigur că o iubește, dar se simte atras, fără să vrea, în brațele Preaiubitei.
– Oare despre ce vorbești? Nimic nu-i inofensiv pe-aici.
– Ba da, este. Albastrul. Ăsta nu face rău nimănui. Nici galbenul.
– Te sui în pat să te gândești la galben?
– Galbenul îmi place.
– Și după aia? După ce termini cu albastrul și galbenul, ce vine?
– Nu știu. Așa ceva nu poate fi planificat.
– Îl învinuiești pe Dumnezeu, zise el. Asta faci.
– Nu, Stamp, nici vorbă.
– Spui că au câștigat albii? Asta spui?
– Spun că au intrat la mine în curte.
– Spui că nimic nu contează.
– Spun că au intrat în curtea mea.
Cartea e grea, apăsătoare. Uiți că protagoniștii sunt oameni de culoare, dar când le citești tristețile simți în oase starea lor de foști sclavi, frica,
umilința. De altfel, crimele din trecut, copiii morți, condițiile inumane, fantomele, bătăile – toate sunt date uitării cumva și sedimentate, amintite cititorilor ca lucruri la care ei au participat deja, doar în treacăt. De multe ori totul devine o metaforă și te pierzi într-un șir de imagini fantastice, pentru ca mai apoi să înțelegi că totul era transformarea unei realități palpabile (ca, de exemplu, copacul de pe spatele lui Sethe, cu rădăcini din care pornea durerea și spre ale cărui frunze se întindea vindecarea, care era, de fapt, urma lăsată de biciuirile repetate la care fusese supusă).
„Dearly Beloved”, că asta ești tu pentru mine și nu trebuie să regret că am scris un singur cuvânt.
Preaiubita sau prea-iubiții sunt toți într-un fel și într-un timp. „Preaiubita” este inscripția pe care Sethe reușește să o facă pe piatra funerară a micuței omorâte. Prea iubită a fost și ea, la Dulcea Casă, când o pândeau toți bărbații, așteptând să aleagă. Preaiubita, palidă și lunatică, apărută la ușa de la 124, pare a fi întruchiparea unui duh – a copilei sau a bunicii Baby Suggs.
Oricum ar fi, volumul mov nu-i ușor de digerat. Ești pierdut în timp și spațiu, oameni și spirite, realități și posibilități. E o carte complicată, despre viața la fel de complicată a negrilor eliberați sau răscumpărați, despre iubire și familie, despre Dumnezeu și superstiții.
Titlu: Preaiubita
Autor: Toni Morrison
Editură: Art;
Colecția: Serie de autor
Traducător: Virgil Stanciu
Apariție: 2014
ISBN: 978-606-710-030-3
Preț orientativ: 28 lei
