“Legea atracţiei” sau cum fac unii bani din piatră seacă

„Nu toţi suntem şoimi! Există printre noi şi biete vrăbii, însă rolurile se schimbă în decursul vieţii. Suntem când şoimi, când vrăbii. Din păcate însă, când vrăbiile vor să fure meseria şoimilor, nu fac decât să dea rateuri. O vrabie nu va zbura niciodată precum un şoim, căci n-are aripile lui. Desigur, a fi vrabie presupune, totuşi, un complex de inferioritate în raport cu un şoim sau cu orice pasăre măiastră, şi până la urmă e dreptul vrabiei să spere. Numai că lipsa de judecată a vrabiei şi ţelurile nerealiste o costă. Nejustificat de mult.”   

 law-of-attraction

Fraţilor, să-mi explice cineva ce înseamnă (şi derivatele sale: life , business etc). Concret, vă rog, cu subiect şi predicat şi cu argumente care să mă facă să ascult o astfel de persoană. Şi cu factură defalcată, ca să înţeleg cu ce mă aleg dacă mă las „antrenat”. Se rostogolesc postările pe reţelele de socializare cu citate motivaţionale, sugestii de cărţi, filme ori conferinţe viitoare cu şi despre dezvoltare personală. Prieteni, reali şi virtuali, îşi sacrifică weekend-uri pentru a merge la team building-uri motivaţionale, ori la diverse training-uri, aleargă să facă rost de bilete la cine mai ştie ce conferinţe ale nu ştiu cărui speaker internaţional pe dezvoltare personală…

Nu sunt un om care cheltuie banul aiurea, nu sunt nici sclavul brand-urilor şi nici nu cumpăr ceva, indiferent de preţ dacă nu îi găsesc utilitatea. La fel şi la capitolul servicii. În excursii, ca simplu turist, prefer să aloc banii pe muzee, mâncăruri locale şi alte distracţii pe care le încerc, poate, doar o dată în viaţă, decât să rămân într-un resort de 5 stele şi să înfulec caviar dimineaţa, la prânz şi seara. Când vine vorba de educaţie, însă, şi invesţiţii în propria persoană, lucrurile stau puţin diferit. Nu am fost la multe cursuri din astea de… chipurile „dezvoltare personală”, dar am bifat suficiente încât să-mi formez o opinie. Din curiozitate şi sub imboldul societăţii (desigur, nu îmi caut circumstanţe), am nimerit pe la câteva, măcar pentru a putea vorbi în cunoştinţă de cauză, mi-am spus, la vremea respectivă. Între un curs serios, ţinut de un profesor renumit la nivel internaţional, într-o universitate celebră, dar cu o temă nu tocmai de interes pentru mine, spre exemplu, şi o conferinţă ţinută de un no-name, într-un loc de care nu am mai auzit, dar cu o temă care mă preocupa, a fost greu să mă decid. Am ales, de cele mai multe ori, prima variantă, mizând pe calitate. Şi n-am ales bine, pentru că m-am trezit că am ajuns la pomul lăudat.

E drept, ne naştem pentru a învăţa. Din păcate, însă, venim la pachet cu un kit, care, de cele mai multe ori, are programe negative pe care trebuie să le depăşim (cel puţin într-o concepţie non-ateistă şi uşor spirituală). Ori tocmai asta pretind aceşti coach-i că fac. Şi spun „pretind” pentru că până acum eu nu am văzut rezultate de durată. Vă imaginaţi că toţi ar fi trebuit să fim echilibraţi emoţional şi, aplicând legea atracţiei de care ni se tot vorbeşte la astfel de cursuri, să avem absolut tot ce ne dorim. Sau măcar o parte. Orice om care deţine un gram de optimism şi obiectivitate cu privire la realitate ştie deja toate aceste lucruri şi îşi poate extrage surse de energie din varii situaţii, de la diverse persoane şi aşa mai departe. Ori, cine nu poate face asta, e nevoit să plătească pentru lipsa lui de ambiţie. Sau poate că se complace într-o astfel de situaţie şi plăteşte pentru a primi nişte idei ambalate frumos cu care, după ce le despachetează, nu mai ştiu ce au de făcut. Oricum ar fi, nu-i de judecat, nici de dat cu parul, ci doar de observat.

Până la urmă, cine sau ce îţi dă dreptul să profesezi? Cine sau ce te legitimează pe tine, ca om, să practici această… meserie? Căci ştim doar că nu patalamaua te transformă într-un profesionist. Ci credibilitatea sursei, notorietatea, numărul de mulţumiţi de serviciile tale şi, cel mai important, rezultatele obţinute în practică. Urmează, la ceva timp, conferinţe, participarea la evenimente paralele şi, la un moment dat, o carte pe care o publici şi care are un impact favorabil asupra cititorilor. Buddha spunea „What we think, we become”. Şi-atunci oamenii ăştia care se simt descumpăniţi şi neajutoraţi, dacă toţi cred aşa ceva despre ei şi nu reuşesc să îşi schimbe gândirea „furând” de la modelele celebre de puternici  şi motivându-se constant, ci devenind dependenţi de astfel de coach care le stimulează constant stima de sine şi încrederea, nu sunt decât nişte fiinţe fără izbândă. Bieţi muritori, exploataţi de mult mai slabi decât ei, dar care ştiu să scoată din naivitatea şi ignoranţa altora cu privire la propria lor persoană.

În fond, toate aceste denumiri pompoase… coach, trainer de dezvoltare personală, mentor etc nu sunt decât nişte muşamale care ascund care nu au reuşit să îşi depăşească anumite blocaje emoţionale şi inhibiţii şi cărora la face bine să stea în preajma celor mai slabi decât ei, pe care pretind că îi îmbărbătează, contra unor sume de cele mai multe ori nejustificate. A nu fi înţeleasă greşit: există mulţi în România pe care îi asculţi chiar dacă nu vrei, atât de bine vorbesc şi, dacă îi auzi, îţi dai seama că viaţa ta se schimbă exact din acel moment. Dar astfel de roluri ne revin fiecăruia dintre noi, pe rând. Suntem când mentori, când discipoli. Principiul  discipol-ucenic e valabil în orice tip de relaţie, de la cea de profesor-elev până la prietenii şi căsnicii. Viaţa, în sine, funcţionează şi pe acest principiu. De bază. E drept, nu toţi suntem şoimi, există printre noi şi biete vrăbii, cu toţii suntem când şoimi, când vrăbii. Din păcate însă, când vrăbiile vor să fure meseria şoimilor, nu fac decât să dea rateuri. O vrabie nu va zbura niciodată precum un şoim. Desigur, a fi vrabie este, totuşi, o poziţie de inferioritate în faţa unui şoim şi până la urmă e dreptul vrabiei să spere. Numai că lipsa de judecată a vrabiei şi ţelurile nerealiste o costă. Cum spuneam, nejustificat de mult.

P.S: Legea atracţiei funcţionează determinat şi independent de noi. Iar liberul arbitru, din fericire, nu e mai puternic decât legile universale.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18