Kamikaze. Povestea unui pilot japonez din Escadrilele Sinucigaşe – Yasuo Kuwahara, Gordon T. Allred

Kamikaze_micM-am încumetat să parcurg „Kamikaze. Povestea unui pilot japonez din Escadrilele Sinucigaşe”, scrisă de în colaborare cu Gordon T. Allred, datorită fascinaţiei mele pentru cultura japoneză şi mai ales pentru spiritul de luptă japonez din cel de Al Doilea Război Mondial, sperând astfel să pot surprinde măcar o fărâmă din acea voinţă de fier care a dus la moartea atâtor piloţi sinucigaşi în numele Împăratului lor, pentru onoare şi împlinirea datoriei faţă de patrie. Însă nimic nu m-a pregătit pentru avalanşa cumplită de sentimente contradictorii care m-au asaltat pagină cu pagină!

Apărută pentru prima dată în 1957, „” s-a născut ca urmare a întâlnirii parcă predestinate dintre doi foşti inamici, cel puţin din punct de vedere al conflictului ce tocmai se încheiase de câţiva ani: americanul , un tânăr istoric de 25 de ani, şi japonezul , un fost pilot de vânătoare, în vârstă de 26 de ani, fost membru al unei Escadrile Sinucigaşe. Pe măsură ce prietenia lor se închega pe zi ce trecea, în mintea lui Allred a început să pâlpâie o idee, care apoi a luat contur şi, în final, a ajuns să fie aşternută şi pe hârtie. Astfel, povestea lui Kuwahara a ajuns cunoscută în lumea întreagă, iar cartea a fost inclusă în bibliografiile obligatorii ale mai multor licee şi universităţi de profil din Statele Unite. Descriindu-se ca fiind mărturia adevărată a unui fost pilot din armata japoneză, „Povestea unui pilot japonez…” uimeşte oarecum prin simplitatea şi caracterul literar al limbajului, neputând fi clasificată ca o lucrare de de referinţă, însă nici ca o lucrare de ficţiune, aflându-se undeva la jumătatea drumului dintre acestea. În mod surprinzător, sau poate nu, tocmai acest melanj a reprezentat cheia succesului pentru supravieţuirea în timp a poveştii lui Kuwahara, căci şi acum, după numeroase revizuiri şi ediţii, cartea poate fi citită dintr-o răsuflare, trăită cu fiecare nerv întins la maximum şi judecată în ceea ce priveşte faptele descrise în paginile sale. Este o lucrare care vorbeşte fiecărui cititor în parte, iar simplul fapt că poate fi pusă sub semnul întrebării atrage din ce în ce mai mulţi cititori, dornici să descopere adevărul.

„Natura acestei cărţi transcende, însă, dezbaterile în favoarea sau contra autenticităţii. Încă de la început, intenţia lui Allred a fost de a crea o lucrare literară, nu un tratat academic care să servească cercetărilor istorice. Cartea a fost scrisă pentru a relata trăirile şi experienţele unice ale unui om din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, unul dintre cele mai marcante evenimente din . Deşi au fost întreprinse eforturi riguroase pentru a se verifica spusele lui Kuwahara, unele detalii pot fi în cele din urmă infirmate.” (pag. 21)

image1

Yasuo Kuwahara la 15 ani

După cum spuneam, nefiind o lucrare de specialitate, „Kamikaze” poate fi citită şi ca un roman, iar din acest punct de vedere ne ajută foarte mult şi capitolele înşirate în ordine cronologică. Aşadar, cartea începe cu Yasuo la vârsta de 14 ani, când câştigă campionatul naţional de planorism, devenind astfel cel mai bun planorist din Imperiul Nipon. Însă bucuria aceasta efervescentă e de scurtă durată, căci la uşa sa apare căpitanul Mikami, venit să-l recruteze pentru Armata Imperială Niponă şi oferind indicii asupra rolului ultim pe care acesta va trebui să-l joace, odată ajuns acolo: pilot kamikaze. Aici vedem o demonstraţie a sentimentului de onoare şi de datorie, nu atât din partea adolescentului Yasuo, cât mai degrabă din partea tatălui său, care îi spune că reprezintă o mare onoare să fie „invitat” să-l servească pe marele Împărat al naţiunii nipone. De asemenea, tot ce se întâmplă în carte începând cu acest moment poate fi de neînţeles pentru o persoană aflată în afara acestei gândiri unice în lume, însă, pagină după pagină, suntem îndemnaţi să încercăm să înţelegem, măcar, chiar dacă nu putem accepta.

„Pentru cei din afară, noi suntem un popor enigmatic care rareori îşi manifestă emoţiile. E adevărat că deseori purtăm o mască. Filosofia noastră este în multe privinţe una a stoicismului şi a resemnării şi, în mod frecvent, nu ne afişăm sentimentele, nici chiar atunci când suntem plini de ură sau de bucurie.” (pag. 95)

„‚Un samurai trăieşte astfel încât să fie întotdeauna pregătit să moară.’ Toţi luptătorii japonezi cunoşteau vorbele astea. ‚Suntem oameni de sacrificiu.’ ‚Ţine seama că datoria e mai grea ca un munte, în vreme ce moartea e mai uşoară ca un fulg.’ Toate astea făceau parte dintr-o matrice culturală imemorabilă, dintr-o filosofie străveche şi venerată – şintoismul naţional.” (pag. 198)

Instruirea lui Kuwahara, care durează câteva luni bune, este plină de bătăi, umilinţe, privaţiuni, iar faptul că majoritatea celor adunaţi în respectiva bază militară este formată din adolescenţi nu ajută aproape deloc la crearea unui spirit de luptă puternic. În schimb, se formează prietenii trainice, mici secrete împărtăşite între camarazi, precum şi o dorinţă puternică de a rezista tuturor torturilor numai pentru a scăpa mai repede de ele. Din 60 de băieţi şi bărbaţi, 9 se sinucid, aducând astfel (conform crezului lor) ruşine şi dezonoare familiilor lor şi Împăratului, însă 51 rezistă şi trec mai departe la următoarea etapă de instruire, presărată de asemenea cu bătăi şi umilinţe fără capăt. Kuwahara a recunoscut, în lungile sale discuţii cu Allred, că „instrucţia” avea drept scop final spălarea creierului şi scoaterea din „sistemul” recrutului a oricăror amintiri şi sentimente pentru familie, pentru prieteni, iar unica imagine care trebuia să rămână era cea a Împăratului.

Allred

Gordon T. Allred

În vârstă de numai 15 ani la intrarea sa în armată şi având 17 ani abia împliniţi la încheierea războiului, Yasuo Kuwahara a trăit cât un milion de oameni, într-un milion de vieţi, după cum se exprimă comandantul bazei sale. Deşi soarta a părut mereu să-i ţină partea, Kuwahara nu a fost scutit de imaginile îngrozitoare cu Hiroshima imediat după explozia bombei atomice, acesta aflându-se chiar la periferia prefecturii atunci când bomba a explodat. Era în drum spre familia sa, într-o permisie de două zile. Iar peste cele două zile, primise ordinul fatidic de a decola şi de a zbura pentru ultima dată alături de camarazii săi, către moarte, într-o ultimă tentativă sinucigaşă disperată de a-şi salva ţara de ocupaţia americană. Însă, în mod ironic, o bombă atomică i-a salvat viaţa. Yasuo Kuwahara a murit mult mai târziu, în 1980, pe neaşteptate.

Kamikaze. Povestea unui pilot japonez din Escadrilele Sinucigaşe” este o carte extrem de emoţionantă, care împleteşte realitatea îngrozitoare a celui de Al Doilea Război Mondial cu mijloace literare care să atragă cititorul şi să-l scufunde irevocabil într-o poveste de viaţă memorabilă, despre unul dintre puţinii supravieţuitori ai detaşamentelor de piloţi sinucigaşi. Recomand această carte, desigur, tuturor pasionaţilor de istorie, mai mult sau mai puţin serioşi în cercetarea amănunţită a veridicităţii faptelor prezentate aici, însă şi tuturor celor care vor să citească o carte bună, foarte bine scrisă, despre spiritul de luptă al poporului nipon şi despre toate contradicţiile care par să înfăşoare această naţiune ca într-un strai mitic. Nu veţi regreta!

„Niciun om în viaţă nu va putea înţelege vreodată trăirile acelor bărbaţi care au făcut legământ cu moartea. Nici chiar condamnaţii la moarte. Criminalul plăteşte pentru crima supremă împotriva divinităţii şi a umanităţii; se face dreptate. […] Dar unde, înainte sau după aceea, s-a mai pomenit de o astfel de autodistrugere enormă şi premeditată ca în cazul piloţilor kamikaze? Unde s-a mai văzut ca mii de bărbaţi să-şi pună la cale cu sârguinţă propria anihilare, antrenându-se metodic, necontenit, luând în calcul toate detaliile săptămâni, uneori luni la rând?” (pag. 225)

Autor(i): Yasuo Kuwahara, Gordon T. Allred
Editura: Corint
Colecţia: Corint ISTORIE
Traducere: Lidia Grădinaru
Anul apariţiei: 2014
Nr. de pagini: 384
Preţ orientativ: 29,90 lei

Surse foto: 1, 2, 3

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Loredana Malic
Colaborator SB

Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.

Număr articole publicate : 29