David Duchovny – Holy Cow

holy-cow-700x0

De la un roman despre animale vorbitoare, care vor să își depășească condiția, care călătoresc cu avionul, folosesc un smartphone și iau în derâdere obiceiurile umane, muzica pop sau rețele de socializare mă așteptam la mai multă acțiune, la mai multe aventuri, la mai multă critică socială (aceasta există, dar parcă se învârte prea mult în jurul aceleiași probleme: consumul de carne, subiect în sine deloc de neglijat, ținând cont și de intenția romanului, dar îmi doream mai mult). În plus, fiind scris de unul din actorii mei preferați, , pe care l-am urmărit toată adolescența mea în și mai apoi în , aveam și mai mari așteptări. Nu m-am mirat că el s-a apucat de scris, ținând cont că a terminat o facultate umanistă, literatură engleză, la Princeton, însă am uitat că totuși face parte din societatea hollywoodiană.

Romanul Holy Cow, tradus la , anul acesta, de către Ioana Filat, are toate ingredientele necesare pentru a fi o parabolă a zilelor noastre, o parodie a societății pop, preocupată de rețete de slăbit, rețele de socializare sau noile tehnologii, însă, în ciuda asigurărilor că avem în față o nouă Fermă a Animalelor, adevărul este în altă parte, cum ar zice agentul Fox Mulder. Însă romanul are calități indiscutabile și mustește de umor:

Liniște desăvârșită. Doar de undeva de aproape ajunge la noi un sunet, tocmai cel care ne-a mânat încoace, spre care ne îndreptăm ca Odiseu atras de sirene, sforăitul taurilor”, p. 29)

Ca stil, Duchovny folosește fraze scurte, cu impact, nu se încumetă la alambicări inutile și împrumută din stilul scrierii unui scenariu de film, fiindcă vaca Elsie  se pare că scrie o carte, la îndemnul unei editoare, la care nu știm exact cum a ajuns, și care îi dă sfaturi, unele pertinente, altele de-a dreptul absurde, despre cum se scrie o carte care să aibă mare succes astfel încât să fie cumpărată de o casă de producție spre a deveni film. Autorul parodiază cât cuprinde industria și uneori îi iese:

Să vedem dacă primesc vreun telefon de la Hollywood. O să trebuiască să dau jos câteva kile. Sunt ditamai iacul. Deja știu foarte bine cine-ar trebui să mă joace, însă editoarea îmi zice că, dacă pomenesc de asta, o să-i enervez pe producători. Cică producătorii vor să aibă impresia că numai ei au idei. Așa că o s-mi țin gura. Jennifer Lawrence. (p. 32)

Narațiunea începe bine spre a o coti în mod greșit spre o poveste ieftină cu accente hollywoodiene de comedie sau road movie, dar folosește același clișee: animalele fură un avion, dar nimeni nu bagă de seamă, mestecă ciuperci halucinogene, scapă din toate problemele fără să pățească nimic. Personajele de la început sunt cam la fel cu cele de la final, doar puține lucruri se schimbă, par că nu au învățat mai nimic din toate aventurile lor. Cred că ce-i lipsește cel mai mult acestui roman este profunzimea, care poate face casă bună cu umorul și parodia dacă acestea sunt folosite în mod eficient. Și sunt, dar până într-un punct. În ciuda a ceea ce scrie Duchovny în Nota autorului:

la școală am învățat „să mă încred în poveste, nu în povestitor”, așa că te rog și pe tine, dragă cititorule, să te arăți la fel de generos cu prietenii noștri de regn animal,

nu pot să fiu total de acord cu această afirmație, dacă ea nu se susține. Problema nu este că animalele fură avioane sau fac orice altceva neveridic, înțelegem că este o ficțiune, o metaforă, o parodie, dar de multe ori acțiunile lor nu duc nicăieri, chiar dacă ei ajung în India, Turcia sau Ierusalim.

Povestea este simplă și chiar atrăgătoare ca premisă: o vacă află ce se întâmplă în abatoare cu suratele ei, într-o noapte în care a mers cu o prietenă să viziteze taurii, și hotărăște să plece în India, unde știe că vacile sunt sfinte și va în afara oricărui pericol. I se alătură și porcul Jerry care trece la iudaism și își ia numele Shalom și care vrea să meargă în Israel unde știe că nu se mănâncă bacon sau cârnați și un curcan care vrea să meargă în Turcia, unde nu are cum să mai fie pus pe masă de Ziua Recunoștinței, fiindcă o țară care îi poartă numele (joc de cuvinte, în engleză „turkey” înseamnă atât „curcan” cât și „Turcia”) nu are cum să fie o țară dușmană la adresa lui. Și de aici începe o întreagă aventură care pe alocuri este pasionantă și amuzantă, te mai ține cu sufletul la gură, mai recunoști referințe pop pe care autorul le parodiază, fiindcă:

Cei mari o să le citească din cartea ta copiilor, așa că trebuie să mai strecori din când în când câte o glumă mascată, câte o aluzie la cultura pop din ultimii treizeci de ani, ca să nu-i apuce prea tar plictiseala. (p. 30)

M-am încrezut în poveste spre a fi din ce în ce mai dezamăgit cu cât se apropia finalul și dădeam din ce în ce mai plictisit paginile. Autorul se pierdeduchovny.jpg în referințe pop și uită că scopul unei povești nu este doar acela de a distra, ci și de a transmite emoție, de a spune ceva despre lume, despre oameni, animale, societate, religie, orice. Din păcate, el o face prea rar și cade în păcatul narațiunii care începe în forță și apoi o cam adoarme, spre a se mai trezi înspre final. Dar uneori o spune bine:

Oamenilor le plac zidurile, e ceva în firea lor, însă toți meșterii de ziduri și garduri nu înțeleg un lucru:  când construiesc ziduri ca să- țină pe alții afară, se închid singuri în spatele lor. Un singur zid creează două închisori, nu una. (p.134)

Sunt aproape sigur că dacă nu ar fi fost semnată de un nume cunoscut, cartea poate nici n-ar fi fost publicată, iar dacă ar fi fost publicată s-ar fi bucurat de un succes restrâns, sunt sute astfel de cărți care lâncezesc prin librării. Nu este de calitatea excepțională a micuței cărți: Edward. Jurnalul unui hamster și departe de a fi o Fermă a Animalelor modernă, este totuși o carte cu care îți poți pierde 2 ore din viață în mod plăcut. Duchovny nu e un mare autor, e actor până la urmă, și se poate observa că a scris romanul mai mult pentru distracția lui și a copiilor lui (așa cum mărturisește la final), dar, în ciuda facilității ei, cartea are câteva momente memorabile, câteva vorbe de duh și mult umor, așadar nu aveți ce să pierdeți dacă o citiți, dar nici nu o să câștigați prea mult. Doar câteva burți de râs, care poate sunt de ajuns uneori.

Autor:
Titlu: Holy Cow
Traducere de: Ioana Filat
Editura: Polirom
An apariție: 2015
Număr pagini: 176
Preț: 26.95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.