acolo unde începe singurătatea mea
se termină iluziile
acele vise colorate
care mă ajută să dorm
şi să sper.
acolo unde gândurile mele se diluează
şi alunecă precum nisipul sub tălpi
nu mai rămân decât umbra ta
şi a mea
uneori vizibile
de cele mai multe ori luate de vânt.
acolo unde tristeţile mele ajung vecine cu disperarea
mă opresc
şi mă întreb
dacă vreau să merg mai departe
prin nisipul gândurilor
şi printre cioburile iluziilor,
dar uneori nu ştiu ce să-mi răspund
şi aştept nemişcată un semn
sau adorm cu sufletul la gură,
la hotarul dintre lumi.
acolo unde întind mâna şi nu mai eşti
încerc să mă trezesc din vis.
de cele mai multe ori reuşesc
dar nu ştiu până când
