Sorin Delaskela – Abisex

abisex5 Poate fi considerat sexul un abis ? Un hău nemărginit în care te pierzi fără să te uiți înapoi? Un hău care se întinde asupra ta ca o foamete seculară? Abisex – abisul sexului, actului sexual sau poate simbolismul genului, organului de reproducere, feminin sau masculin? Fără îndoială, acesta este doar un aspect care a ridicat semne de întrebare și de exclamare printre cititori, care au fost mai mult sau mai puțin vexați de ceea ce au găsit în paginile cărții lui Sorin Delaskela.

Auzisem de apariția cărții, prin iarna lui 2012. Auzisem  și părerile împărțite ale colegilor de facultate și ale prietenilor. Unii, da, alții, ba. Întâmplarea a făcut ca abia anul ăsta să ”posed” romanul lui Delaskela, care, de altfel, e ușor de parcurs și mai dificil de gestionat în cufărul stărilor. Nu mă refer la modul peiorativ, dimpotrivă.  Personal, romanul mi-a părut foarte bine scris. E adevărat, sunt folosite chei lingvistice care trimit către un erotism la a cărui poartă se află falusul, uneori trupurile goale se văd foarte clar și ceea ce se întâmplă dincolo de ele este la fel de vizibil pentru ochiul cititorului. Există și o doză de misoginism, dar cred că există pentru a arăta cât  de parșivă este viața care, cică, dă semne de binețe sau de refuz prin unii oameni. Nu cred că Delaskela zugrăvește femeia ca un hater, deși romanul are o tentă nihilistă; femeia este ilustrată după calapodul celui care o povestește: un personaj măcinat de singurătate și de ipocrizia lumii care-l înconjoară. Personajul lui Delaskela pare a fi unul îmbrăcat într-o ceață permanentă, aproape că nu-și poate vedea chipul pentru că nu se regăsește în nimicul care îl învăluie. Este genul de personaj care nu poate fi numit ratat, pentru că nu și-a propus să facă ceva, deci îndeplinirea scopului nu poate fi luată în calcul.

Sexul ca mijloc de supraviețuire, sexul care pare a fi la prima vedere adezivul ideal pentru a lipi rănile sufletului. În roman, ele se redeschid de fiecare dată când erosul atinge punctul maxim. Sexul, de fapt, nu umple niciun abis. Abisex  mi se pare a fi o căutare continuă a unui eu rătăcit care bâjbâie printre columnele de piatră ale sufletului. Căutarea, evident, atrage repercusiuni: amintirea celor care au contat cândva pentru inima dezrădăcinată, glasurile și chipurile fantomelor trecutului.  Nefericirea vine și se oglindește până și-n actul sexual, cel menit să facă trupurile și sufletele să explodeze unul în celălalt. Nefericirea se simte în aer ca un parfum vechi, arhicunoscut de către personajul principal. Limbajul folosit în roman, ”porcos” , nu face decât să accentueze ideile, nu să le vulgarizeze așa cum probabil v-ați aștepta având titlul cu pricina înaintea ochilor.

Romanul nu este alcăuit doar din sex. Piramida începe de fapt cu stările personajului, urmate apoi de optica prin care lumea i se înfățișează. Sexul nu se află nici măcar în vârful piramidei, în ceea ce mă privește, ci undeva la un nivel median dintre lume și eu. Vârful piramidei, ei bine, poate fi ceea ce crede cititorul de cuviință că este.

Personajele sunt vii, diversificate, ascunse în propria carapace de teama de a nu fi seduse și abandonate. Unele dintre ele reprezintă opusul: se dăruiesc cu o voluptate frustă care tinde spre banalitatea și moliciunea unor trupuri fără vlagă. Personajul principal nu se autocompătimește, ci face tot posibilul să-ți tragă palme și să nu ia viața în serios. Nu jelește nimic, căci n-are ce să jelească: căutarea sinelui și corelarea acestuia cu feminitatea i-a secat oricum energiile și fengshui-ul, viața este cum este, ce s-o mai jelim?

Nu mi se pare a fi o carte scrisă special întru defăimarea femeii. De asemenea, nu mi se pare niciun atac în pântecele sfânt al feminismului, este doar un roman care trasează conturul unei existențe care plutește în propriul ocean. Oceanul conține absolut tot ceea vrea autorul să conțină, asta nu înseamnă că dacă în ocean există câteva pisici de mare cu pete galbene, toate speciile pisicilor de mare au pete galbene. Nu se ajunge la generalizare, de aceea mi se pare cam penibil să spui că femeia este denigrată. Uneori, ficțiunea are nevoie de mici malaxoare care să transforme ideile în rânduri, fără să omoare pe nimeni. Îl avem ca exemplu pe . Personajul lui Delaskela este mult mai lucid și mai extravertit în comparație cu personajul lui Miller; la cel din urmă, sexualitatea devine o necesitate arzătoare, pe când la cel dintâi, sexualitatea este un mod de a supraviețui și de a se căuta pe sine. Romanul cred că este de fapt povestea unui om care nu s-a găsit încă pe sine însuși. Feminitatea este calea cea mai indicată și mai optimă pentru a face asta, dar transferul în adâncul ei de multe ori produce daune.

Viața privită printr-un ecran de coniac….e mult mai interesantă. Prin ceața exaltantă și fierbinte ce o așază în tine. Așa că turnam în mine fără rezerve. Îmi construiam un scut lichid. Punte spre o lume moale și dulce. Plimbam lichidul. Îl învârteam prin paharul lung și ovoid, gândindu-mă la o mie de chestii mici și aiurea pe care nu are niciun sens să le înșirui acum. În momentul acela a răsărit în capul meu Octav, cu zâmbetul lui de copil uriaș, aparent naiv și nedumerit.

Așa se întâmplă mereu, dintotdeauna. Nu am fost deloc surprins. Ființe vechi, reale sau închipuite, apar. Țâșnesc din spatele coloanelor de piatră care-mi cresc în inimă. Port lungi conversații cu ele. Acum e Octav. Ieri sau mâine altcineva. Tot felul de trupuri, chipuri și voci. Le scot din cutiuțe de lemn ca pe soldățeii de plumb. [….] Octav. În dreapta lui, în umbra umărului său gigantic, se află Maia, cu privirile verzi, necruțătoare și reci. Probabil mă urăște. Adică nu probabil, ci sigur. Certamente mi-ar jupui pielea, și încet, tacticos, desfătându-se cu gemetele mele. Nu a fost dintotdeauna așa. Au fost și momente al naibii de plăcute. Dar parcă mai contează? Ceea ce e urât atârnă întotdeauna mai greu. Rămâne. E un strat puturos în noi unde se adună totul.

 

Autor: Sorin Delaskela

Titlu: Abisex

Editura: Herg Benet

Colecția: Radical din 7

ISBN:978-606-8335-06-3

Nr. pagini: 176

An apariție: 2012

Preț: 22 lei

 

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.