Păpușile

Coperta_Papusile-325x500La început n-au fost cuvântul, Dumnezeu sau întinderea nesfârșită de ape. La început au fost Dora și Luna”, personajele explozive ale ultimei cărţi a Cristinei Nemerovschi. După ce şi-a încercat peniţa cu un roman pamflet, apărut tot anul acesta şi tot la editura , revine la stilul şi subiectele care au consacrat-o, cu mult aşteptatul roman Păpuşile – a opta carte publicată de autoare, în cei doar patru ani scurşi de la debut.

Cele două personaje principale sunt Dora şi Luna, două tinere care ies împreună dintr-o adolescenţă marcată de lipsa mamelor lor naturale (a uneia este fugită în lume şi a celeilalte a murit). Cele două fete se întâlnesc într-un moment în care fiecare dintre ele avea nevoie de un sprijin, de un suflet pereche, de un umăr pe care să plângă, dar şi de un partener de nebunii. Asta au reprezentat Dora pentru Luna şi Luna pentru Dora, în puţinii ani pe care i-au petrecut împreună, până să fie despărţite pentru totdeauna.

În ciuda faptului că pare ‚un roman cu lesbiene’, prin subiectul tratat, prin personajele principale şi prin coperta cu care a apărut cartea în librării, Păpuşile este un roman matur, unde descoperim o mai introspectivă şi mai reflexivă, aproape filosofică. Temele principale ale romanului (care dau şi numele celor două părţi în care este împărţit) sunt iubirea şi moartea. De altfel, m-am întrebat câteodată, citind Păpuşile, dacă nu cumva personajele şi firul poveştii sunt doar nişte pretexte pentru o argumentaţie filosofică pe cele două teme centrale ale vieţii fiecăruia dintre noi: căutarea continuă a fericirii prin iubire şi frica de moarte.

Tangenţial şi superficial tratat, Păpuşile este şi un roman despre relaţia intimă dintre două fete. Nu lesbiene, ci fete îndrăgostite una de cealaltă. Aparent imitând fără să vrea firul unei poveşti citite în copilărie de Dora, viaţa celor două personaje principale pare desprinsă dintr-o dramă shakespeareană. Dora Minodora şi Luna Betiluna erau eroinele poveştii îndrăgite de Dora în copilărie, iar când o întâlneşte în realitate pe Luna, realizează că soarta le-a adus împreună şi că se căutau de mult una pe cealaltă. Ceea ce nu ştia niciuna dintre ele, însă, era că tot soarta le va despărţi iremediabil, mult prea devreme şi la fel de neaşteptat cum le prilejuise şi întâlnirea. Iar mesagerul sorţii Lunei a fost o femeie cu păr verde care peste ani se va dovedi că le-a legat pe cele două fete încă din copilărie.

Din ceea ce v-am descris mai sus nu trebuie să înţelegeţi că romanul Păpuşile este unul trist, chiar dacă pe alocuri este într-adevăr dramatic. Veţi răsufla uşuraţi să constataţi că Nemerovschi a rămas în continuare la fel de conectată la generaţia tânără şi foarte tânără de astăzi, că o înţelege şi o descrie cu aceeaşi pasiune şi nebunie pe care a presărat-o şi în trilogia Sânge Satanic sau în Pervertirea şi nymphette_dark99. Personajele ei sunt la fel de bine conturate, de nebuneşti, de reale, de ciudate şi amuzante în Păpuşile.

Modul în care Dora şi Luna îşi văd, îşi judecă sau îţi înţeleg părinţii este cel mai bun exemplu de conexiune a Cristinei Nemerovschi cu realitatea tinerilor liceeni şi studenţi din anul 2014. Nu ştiu care sunt sursele ei, câte nopţi petrece în cluburi unde media de vârstă este sub 25 de ani, câte bloguri de adolescenţi citeşte, de câte ori a fost incognito la cursurile vreunei facultăţi sau câţi prieteni are din rândul adolescenţilor şi câţi dintre aceştia i se confesează, dar sunt convinsă că toţi tinerii români (şi nu numai) se vor regăsi în Păpuşile, aşa cum au făcut-o şi în romanele precedente, se vor simţi înţeleşi şi se vor identifica cu Dora şi Luna. Dacă eu, trecută de 30 de ani, mi-am regăsit rebeliunea adolescenţei în Dora şi am regretat că nu am fost mai mult ca Luna în facultate, cu siguranţă generaţia celor născuţi în anii ’90 vor rezona puternic cu Păpuşile.

Nu vă dezvălui mai multe despre subiectul şi personajele cărţii, pentru că vreau să vă las bucuria de a le descoperi singuri. Însă, dacă aţi citit romanele precedente ale Cristinei Nemerovschi, Păpuşile nu vă vor dezamăgi. Iar dacă nu le-aţi citit încă, începeţi cu Păpuşile.

cristina-nemerovschi

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC), secțiunea Proză scurtă, a câștigat şi Premiul Revistei SemneBune la Atelierul IDC din acelaşi an. Din 2014 împarte lauri în calitate de jure-junior la IDC. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 302