Cum ar fi dacă toate librăriile din București ar avea la vedere cărți de poezie? Și nu, nu mă refer la cartea lui Marius Tucă, apărută recent pe piață. Pe aceasta am văzut-o chiar și în geamul unei librării din Berceni. Vorbesc de o librărie cu vitrinele ticsite de poeți optzeciști, dar și de poeți tineri. O librărie în care Sylvia Plath să fie vecină cu Arthur Rimbaud, iar Ileana Mălăncioiu cu Radu Vancu. Şi dacă tot visez, să îmi duc reveriile până la capăt. Nicio librărie să nu semene cu alta. Să nu existe două vitrine identice. În felul acesta, şi-ar putea găsi locul mulți dintre poeții tineri, care nu au șansa de a fi promovați, în momentul de față. Fie de editură, fie de critica de întâmpinare. Dar asta e deja altă discuție.
Probabil că vă întrebați de unde mi-a venit această idee și de ce acum. Plimbându-mă prin Iași, săptămâna trecută, am văzut o vitrină plină de cărți de poezie. Librăria Junimea din Piaţa Unirii. Nu arată exact aşa cum am descris-o eu mai sus, dar poate fi un punct de plecare. Într-una dintre aceste vitrine bucureştene, imaginate de mine, ar trebui să poposească și cartea Evei Precub, unde luna acoperă țărâna (Editura Karth, 2014). Motivul? Tânăra poetă, născută în Fălticeni, nu se teme de jocul gesturilor mici într-o societate hipertehnicizată.
îți muști buzele
ridici o sprânceană
m-ai învins
(valuri, p.13)
Dacă ar fi să compar volumul Evei Precub cu un album muzical, cu siguranță că aș merge în zona de doom/death metal și m-aș opri la britanicii de la Anathema. Aceştia –pioneri ai subgenului mai sus amintit- au făcut trecerea spre o zonă light prin câteva albume intemediare, în care au experimentat tot felul de formule. Unul dintre acestea, Alternative 4 (1998), seamănă foarte mult cu ce încearcă poeta în volumul de faţă. Melancolia și stările depresive sunt atenua(n)te.
În volumul de debut al Evei Precub – aici nu mai locuiește nimeni –, publicat de Casa de Pariuri Literare în 2010, acestea erau prea la vedere, fiind în sine un spectacol nu tocmai reușit. În cartea unde luna acoperă țărâna, perspectiva se schimbă, iar melancolia devine doar un surogat pentru absență, pentru teama de interacțiune cu societatea.
în câte dimineți mi-am dorit
ca absența ta
să capete o formă umană
(absent, p.25)
Este posibil ca Eva Precub să fi ajuns la o vârsta poetică, la care orice mișcare greșită te poate arunca în prăpastie. Dar, la fel de bine, își poate câștiga locul în vitrina poetică, despre care vă vorbeam la începutul acestui articol. Cu versuri precum
se trezește în zori bânguind printre umbre
necunoscute în tărâmuri de noroi
o melancolie cuminte drapată-n catifea
(*, p.58)
premisele sunt favorabile.
–
Eva Precub, unde luna acoperă țărâna, Editura Karth, 2014
–
surse foto: masqueradeinfernale.wordpress.com , http://www.karth.ro