Dacă în Evanghelia după Isus Cristos (ed. Polirom, 2003), Jose Saramago prezintă cititorului un Iisus dedat desfrâului și îndepărtat de caracterul biblic cunoscut de toată lumea, Norman Mailer a creionat în Evanghelia după Fiul un Iisus umanizat, păstrând firul bibliei și coborându-l printre oameni. Romanul pare a fi un jurnal care povestește ceea ce s-a întâmplat încă de la nașterea lui Iisus până la moartea sa. Totul este povestit de personajul principal, Iisus, care judecă și își exprimă părerile întocmai ca un om oarecare. Nu mai există acea slavă biblică cu care era împodobit; Dumnezeu-Tatăl pare că are o strânsă legătură cu Fiul și toată esența se bazează pe faptul că cei doi acționează ca unul singur la nivelul mundan.
Este cunoscut faptul că Mailer trece rapid de la un stil la altul, de obicei oscilează între eseu, reportaj, biografie sau roman istoric ori polițist. Romanele sale sunt închistate și luminate în permanență de un candelabru mortuar; dacă un roman de-al lui Mailer ar fi pictat în ulei, s-ar folosi un negru vâscos și de nepătruns. Are ceva nefiresc de straniu ca stil și ca bogăție a expresiilor. Fără expresii academice reușește să încarce fonetic fiecare rând, transmițând mesaje peste mesaje, care de care mai stranii, mai frumoase. Fiu de evreu, Mailer a absolvit Harvard-ul în 1943, ca apoi să se înroleze în armata S.U.A ca pușcaș marin, experiență tulbure după care simte nevoia să scrie primul roman, Cei goi și cei morți (ed. Polirom, 2004), carte care-i va aduce gloria la doar 25 de ani. Mailer n-a fost dependent doar de scris, ci și de alcool și droguri; mai mult, era cunoscut pentru modul de viață dezorganizat și caracterul impulsiv, implicit agresivitatea cu care își trata doamnele. Mailer a scris peste 30 de cărți, alcătuite fie din romane și biografii sau lucrări non-ficționale. A câștigat două Premii Pulitzer pentru The armies of the night (1968) și pentru romanul The executioner’s song (1979). Mailer este cunoscut și pentru faptul că a scris biografia divei Marylin Monroe, biografie în care emite ipoteza că acesteia i s-a înscenat sinuciderea de către FBI și CIA din cauza legăturii pe care o avusese cu frații Kennedy.
În Evanghelia după Fiul, Mailer ia la rând fiecare personaj biblic apărut (începând cu Maria și Iosif până la răstignirea pe cruce) și-l trece prin filtrul cotidian cu care noi, oamenii, alegem urâtul de frumos. Întreaga narațiune nu produce stresul specific citirii bibliei, dimpotrivă. În fața ochilor nu-ți apar patimile lui Iisus și nici datoria creștină spre pocăință și iertare, e doar o poveste frumos spusă, acea poveste pe care o știm cu toții și care se contrazice pe alocuri, însă n-ai zice că e vorba despre viața lui Iisus, dacă asemănările n-ar fi evidente. Relatarea evenimentelor la persoana I singular dă luciul poveștii: Iisus își exprimă sentimentele, teama, furia, neputința, indignarea în legătură cu tot ceea ce s-a întâmplat în legătură cu mântuirea lumii. Fiul lui Dumnezeu nu există să-și pună întrebări existențiale despre sine însuși, contestă puterea și voia Tatălui, toate acestea i se par ridicole într-un punct. Își știe rolul, dar nu poate să urmeze întocmai istoria, pentru că oamenii și păcatele lor i se par insipide și fără leac. De aceea, sacrificiul pe care trebuie să-l facă i se pare inutil având în vedere faptul că acolo unde răul s-a cuibărit, nu mai există chip să fie îndepărtat, nici măcar de minunile religiei la un loc.
De remarcat la Mailer este și ideea Satanei, care apare în deșert pentru a-l tenta pe Iisus. Diavolul poartă un dialog inteligent și relaxat cu Fiul Domnului, îi vorbește despre trupul femeiesc și despre îndestularea cu mâncare, despre bogățiile lumii și despre fața ascunsă a Tatălui. Latura umană a lui Iisus iese la iveală, căci nu rămâne indiferent la auzul comportamentului unei femei depravate. Diavolul îl ponegrește pe Dumnezeu, susținând că El a cunoscut femeia, și că ”nu are putere nici asupra Lui însuși”.
Cumva, prin vocea Diavolului, se regăsesc părerile celor care au comentat biblia de-a lungul vremii, celor care i-au contestat autenticitatea și logica evenimentelor: scepticii, căutătorii de argumente îndeajuns de plauzibile, care au lăsat farmecul basmelor primordiale și au căutat explicații raționale:
– Tatăl tău, a spus el, nu are dreptul să ceară supunere deplină din partea poporului Său. El nu înțelege că femeile sunt ființe cu totul diferite de bărbați și pricep altfel viața. Chiar așa, Tatăl tău habar n-are de femei; disprețul Său față de ele este împărtășit și de profeții Lui, prin a căror gură, ei așa pretind, răsună vocea Lui. Și cu adevărat așa e! Căci arareori îi dojenește! Isaia, de pildă! Să-mi zici tu mie că Isaia nu sălășuiește în inima Tatălui tău când zice: «Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre și umblă cu capul pe sus și cu priviri obraznice, cu pași domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor!» Goliciunea lor, a repetat Diavolul. [………] Tatăl tău vrea să te trimită pe tine să întorci inimile oamenilor spre bine, când propria Lui inimă este închegată în sângele celor pe care El i-a ucis. Iubirea Lui pentru ceea ce a creat este înecată în propriile lui sudălmi. Furiile Lui or fi ele dezlănțuite, dar nu-I împlinesc dorințele. Vorbele Lui mărturisesc despre cât de mult Îi place Lui tocmai acea fală pe care El zice că o disprețuiește.
Personajele sunt aceleași, de la început până la sfârșit. Pe alocuri, este persiflată ideea vehiculată de biblie cum că Iisus ar fi mântuit lumea, dar altfel este respectată ordinea apariției personajelor, evenimentelor, punând accent pe intensitatea trăirilor Fiului. Astfel, rescrierea bibliei dovedește un act de curaj săvârșit de Mailer, având în vedere că lui Saramago i-a sărit în cap întreg Vaticanul neprihănit pentru că a scris ceea ce a scris în Evanghelia după Isus Cristos. Scena răstignirii la Mailer este formidabil plasată, undeva între îndoială și regret, depresie și sentimentul sacrificiului de sine. Scriitorul a mizat pe cea mai importantă scenă a Noului Testament: răstignirea și sacrificiul pentru omenire, păstrând un ton ironic și retoric. În glasul lui Iisus se aude și scepticismul omului de rând, care este confuz în legătură cu ceea ce se presupune că Duhul Sfânt a șoptit oamenilor, și anume cuvintele bibliei.
Mi-au împlântat câte un piron în fiecare încheietură a mâinilor și câte unul în fiecare gleznă. Nu am urlat. Dar am văzut cum se despică cerurile. În capul meu lumina a devenit atât de strălucitoare, încât am văzut culorile curcubeului; sufletul îmi era luminos de durere. [……] Lângă mine am auzit un geamăt, și încă un geamăt din partea cealaltă. M-am uitat la cei doi tâlhari. Unul se afla la dreapta mea. Celălalt la stânga. Sub noi, un om a zis:
– I-a mântuit pe mulți, de ce nu se poate mântui pe sine ?
Și a întrebat un altul:
– Dacă este Fiul lui Dumnezeu, unde este Tatăl lui ?
Iar tâlharul din dreapta mea a zis:
-Dacă tu ești Hristosul, mântuiește-mă.
În sinea mea mi-am zis: omul acesta nu se gândește decât la viața sa. Este un nelegiuit. Dar celălalt tâlhar a zis:
-Pomenește-mă, Doamne, când vei ajunge în Împărăția ta. Și lui i-am spus:
-Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu mine în rai.
Autor: Norman Mailer
Titlu: Evanghelia după Fiul
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
ISBN: 973-46-0402-3
Nr. pagini: 280
Traducător: Irina Horea
An apariție: 2006
Preț: 9,99 lei