„When I think of you in the city
The sight of you among the sites
I get this sudden sinking feeling
Of a man about to fly”
The National, Demons
Dau bice telegarilor înhămaţi
la carul căptuşit cu mătase albă,
înnobilat cu flori de nufăr
şi uşor ca o vie ruginită.
Rătăcesc prin visele zeilor
îmbătaţi cu trei boabe de rouă
culese între două dimineţi reci
şi o după amiază toridă
de pe un ciorchine atârnat
la porţile paradisului.
Le acopăr galopul
cu scânteieri risipite
de roţile tivite cu tălpi de stronţiu
şi-mi las pletele de culoarea nopţii
să marcheze evadarea
ca flamura lui Delacroix
pierdută dincolo de rame
pe care numai ochiul unui mag
o poate desluşi în rătăcirea ei
pe acel drum fără întoarcere şi vanităţi
pe care am pornit, cuminte.
Pentru a-ţi pătrunde taina,
am schimbat la vamă
simţul orientării cu cel tactil
şi mi-am sfâşiat unghiile
scrijelindu-ţi numele
peste numele meu.
Zdrobindu-mi cumpătul
de nerăbdarea de a te regăsi
dincolo de apusul Soarelui
ca pe un răsărit,
(în timp ce alţii îţi falsificau umbra)
m-am lăsat în voia fluctuaţiilor solare
şi am şters din memorie principiile şubrede
afirmate sub egida partinică şi sordidă
a expresiei
„Keep the change”
răstălmăcită de bancherii
ale căror rânjete de veselă spartă
şi buzunare pline cu idei proaste
m-au făcut să dau bice telegarilor
şi să alerg cu tălpile goale
spre vechea Massalie
unde ai promis
că mă vei aştepta.
sursa foto: www.swaen.com