Începuseră o poveste a drumurilor, a amanților care se despart, a sângelui și a platinei, a soarelui curs în vin.
„Istoria romanțată a unui safari” este o poveste amăruie despre doi oameni care rămân, în ciuda iubirii pe care și-o poartă, enigme în fața celorlalți, în fața lor, dar și în oglindă. Daniela Zeca vorbește despre o dragoste amestecată cu nisip, cuvinte într-o limbă ciudată, miros de pâine coaptă cu fistic și nuci și tăcere, un pic prea multă tăcere.
Recunosc, am citit trilogia orientală de-a-ndoaselea. „Istoria romanțată a unui safari” e primul volum al seriei, publicat cu semnătura Danielei Zeca în 2009 la editura Polirom și reeditat în 2011, ca parte a colecției Top 10+. Însă mă bucur c-a fost așa. Romanul este cel mai aromat dintre cele trei și, parcă, cel mai bine ancorat în realitate.
Darrielle este femeia care-a abandonat Europa fără remușcări pentru o iubire nestatornică precum dunele. Mehria, un musulman sunnit din Magreb, o aduce acasă pe femeia de care e îndrăgostit și o lasă, aproape o abandonează, între cunoștințe care o privesc constant ca pe o ciudată, o străină. Femeia trăiește mai mult departe de el și-l are doar în zilele urâte sau când e foarte cald și dormitorul lor păstrează o umbră de răcoare.
Darrielle se pierdea în dulapuri, învățase să rabde fugile lui. Se lăsa întunericul și muțenia nopții îi făcea pe amândoi să amâne, să uite.
Femeia se simte amantă, pentru că are atenția lui doar uneori, rămânând, altfel, singură în dorința ei de a vedea deșertul. Obosită să aștepte, pleacă cu un unchi de-al bărbatului, apoi devine responsabilă pentru un complex modern, departe de casa în care servitorii învățaseră s-o iubească. Fără să vrea să-și recunoască asta, e invariabil singură: a renunțat să-i scrie prietenei ei de-acasă, amantului nu mai simte că-i poate vorbi, prietenele pe care și le-a făcut în noua viață sunt prinse cu poveștile lor sau mor. Interesant de urmărit este aici firul misterului. Mehria se pare că e urmărit de un blestem asupra femeilor care poartă copiii familiei. Darrielle nu-i oferă un moștenitor, însă cea care o face duce mai departe blestemul. Privită astfel, distanțarea care se așază între ei nu mai e o pedeapsă, ci un mod de-a o proteja.
După mine, autoarea uită și de data asta să dezvolte unele aspecte. Relația protagonistei cu celelalte personaje e schițată ca stări, dar (prea) accentuată ca mișcare. Nefericirea ei e melancolică, nicidecum furioasă sau furtunoasă, așa cum pare firesc. Iubirea dintre ei se stinge parcă prea ușor și fără lupte. În perioada petrecută în noul hotel, femeia uită aproape complet de iubitul ei. Naratorul e confuz – subiectiv în unele pasaje, dar teribil de neinformat în altele; nu urmărește nici logica ei, nici a lui, dar nici una omniscientă, ci pare un fel de colecție de zvonuri și impresii despre protagoniști.
În întregul colaj de iubiri, pasiuni și dorințe, descrieri molatice și arome care ies din foi, apar, brusc și fără nicio noimă, cuvinte care strică atmosfera: „Luă foc ca o scamă și își răzmeți țâțele care și așa păreau încălzite.” N-am nimic împotriva cuvintelor ușor ostentative; doar că, în întreaga romanță a iubirii cu miros de portocali, un pasaj ca cel dintre o adolescentă și doctorul ei ginecolog pare că-și face intrarea prin efracție, că a picat din greșeală dintre foile unui alt proiect literar.
În ciuda acestor aspecte, romanul rămâne unul savuros, te prinde în scenarii și parcă începi să faci planuri de salvare a eroinei din borcanul cu tristețe. Atmosfera de calm, de viață liniștită te invadează încet și-ți rămâne, ca umbră, ceva timp după ce termini povestea. Volumul e așezat și gândit frumos, fără lacune și mistere semi-fantastice.
Privită per total, trilogia se țese în jurul nisipului și-a cerului călduros, cu pasiuni și dorințe fizice, planuri și evadări din cotidianul mintal. „Istoria romanțată a unui safari” e iubirea nebună de mister, „Demonii vântului” vorbesc de orbirea nestematelor, iar „Omar cel orb” e evadatul dintr-o poveste în care nu se mai regăsea. Fără a avea imagini repetitive, autoarea pare că se plictisește încet, astfel că, spre sfârșitul seriei, apar lacune în firul narativ și un mister creat artificial. Despre viața oamenilor, însă, despre credință și societate, Daniela Zeca oferă o imagine vie, aproape palpabilă, a unei lumi din care noi nu facem parte.
TITLU: Istoria romanțată a unui safari
AUTOR: Daniela Zeca
EDITURĂ: Polirom, colecția: Top 10+
APARIȚIE: 2009, a doua ediție – 2011
