„Îngroapă-te-n lectură!”

Cimitirul nu va fi citit pentru că vorbește despre bani, homosexuali, infidelitate, muncă la negru, violență domestică, dependență (că e vorba de droguri, alcool sau oameni), minciună, fericire, muzică, egalitate, faimă, moarte, pentru că Teleșpan descrie explicit scenele de sex și frângerile de inimi, pentru că folosește cuvinte indecente și prea multe semne ale exclamării, pentru că Adrian Green, personajul principal și naratorul, nu e patriot și părăsește România și nu crede în religie, dar crede în Dumnezeu.

Cimitirul va fi citit pentru că vorbește despre bani, homosexuali, infidelitate, muncă la negru, violență domestică, dependență (că e vorba de droguri, alcool sau oameni), minciună, fericire, muzică, egalitate, faimă, moarte, pentru că Teleșpan descrie explicit scenele de sex și frângerile de inimi, pentru că folosește cuvinte indecente și prea multe semne ale exclamării, pentru că Adrian Green, personajul principal și naratorul, nu e patriot și părăsește România și nu crede în religie, dar crede în Dumnezeu.

602084_167156476821775_263015350_nNumele lui Teleșpan a fost menționat adesea în ultima vreme. Autorul a apărut la televizor, a dat interviuri și, nu în ultimul rând, e foarte activ pe pagina de facebook a Cimitirului. Nu este de mirare că acesta a fost cel mai bine vândut titlu al editurii la ediția din 2013 a Târgului Internațional de Carte Gaudeamus, dar și din întregul an precedent, iar acum se află în topul vânzărilor la Cărturești. Popularitatea și controversa au făcut furori în rândul publicului dintotdeauna. Din această cauză privesc mereu cu scepticism un titlu foarte bine vândut. Nu pentru că m-aș îndoi că are un farmec anume, ci pentru că deseori faima contează mai mult decât mesajul. E de admirat și aplaudat că a stârnit interesul atâtor oameni. Dar nu pot să nu îmi pun niște întrebări: dintre cei care au cumpărat-o (mulți, e deja la al doilea tiraj), câți o vor citi până la capăt și câți o vor înțelege? Câți o vor trata ca pe o lectură serioasă și nu doar ca pe o incursiune amuzantă în viața unui imigrant român homosexual care este administrator de cimitir în Londra?

Cimitirul lui Teleșpan va fi aruncat de la primele pagini sau citit pe nerăsuflate, va fi detestat sau îndrăgit, va fi considerat prost pentru că pare mai degrabă un film decât literatură sau bun pentru că exact în asta constă farmecul și trucul lui. Indiferent de care parte a liniei se vor afla cititorii (sau aproape cititorii), consider că este un roman care nu te poate lăsa indiferent. Iar aceasta este o calitate pe care nu multe cărți o au.

Este o poveste amuzantă care începe și se termină în apartamentul unde locuiește Adrian Green. Acesta ne primește la el acasă și ne invită la muncă, în cimitirul Wormholt; plimbăm împreună câinele pe străzile londoneze sau ne cufundăm în amintirile din România și în ocazionalele reverii. Dar nu umorul face din Cimitir un roman care te mișcă. Sunt două lucruri care transpar: scârba și fericirea.

În primul rând te va scârbi. Sigur că vor fi unii care nu vor tolera scenele explicite de sex și limbajul necenzurat – și nu are nicio legătură cu homosexualitatea, este vorba despre percepția generală asupra prezentării ca atare a societății arhisexualizate și cu libertate de exprimare. Alții vor ridica sprâncenele la scenele tragicomice de la înmormântări sau la discuțiile despre religie. Singura care ar trebui să fie dezgustătoare însă este violența. Și nu orice fel de violență, ci una dintre cele mai josnice, cea domestică, împotriva copiilor neajutorați. Abuzul fizic și emoțional este descris fie cu umor (când Adrian și Leonard aproape că fac o competiție din tragediile lor timpurii),  fie cu inocență (Am o pată mare și mov acolo unde mă doare. Cred că de la pată mă doare. O să mă duc să mă spăl ca să nu mă mai doară.), fie cu o revoltă care nu are puterea de a schimba (Din cauza unor cretini care nu mi-au citit niciodată o poveste și m-au învățat că fără dragoste se poate trăi, dar fără bani nu!; Părinții mei nu m-au învățat nici că sunt om, nici că pot reuși în viață, nici că lucrurile merg uneori și bine. Nu! Părinții mei atât m-au învățat, că sunt sărac!). Iar aceste trei moduri de a-l expune îl înrăutățesc, tocmai pentru că toate au o doză de vulnerabilitate și neputință care se transmută și în cititor.

Apoi, nu poți rămâne indiferent pentru că se discută, cu o simplitate intenționată și reușită, problemele existențiale elementare ale omului: nevoia de familie, de dragoste, de sex, de uitare, de bani, de stabilitate, de afirmare, de fericire. Dar ce este fericirea? Ce este credința și ce e dogma? Care e diferența între dragoste și fidelitate, între dragoste și obișnuință, între dragoste și sex? Și de ce depindem atât de mult de bani pentru a ne găsi confortul și echilibrul? Teleșpan ne oferă propriile sale răspunsuri și argumente, iar noi avem o singură datorie – fie că rezonăm sau că nu suntem de acord, trebuie să acceptăm cine suntem și să ne asumăm propriul adevăr; să ne descoperim, astfel, fericirea.

Cimitirul este o carte scrisă simplu, fără pretenții (autorul), despre care putem spune foarte ușor ceea ce afirmă Cristina Nemerovschi pe coperta patru: nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume. Dozele de amuzament și seriozitate sunt bine cântărite, romanul fiind în genere destul de echilibrat; doar semnele exclamării sunt în exces. Simplitatea și profunzimea, sau simplitatea din profunzime, sau profunzimea din simplitate se amestecă superb, astfel că textul curge cu viteză, dar rămâne impregnat.

Scârbă. Oralitate. Ciclicitate. Simplitate. Hohote de râs. Fericire. Și, alături de aceste cuvinte care mi-au rămas în minte după ce am închis cartea, imaginea de pe coperte, care este în sine o poveste despre prejudecată, frică și (in)toleranță.

Cimitirul nu este o carte. Cimitirul nu este un film (deși ar putea fi). Cimitirul este o discuție têteàtête cu Teleșpan. Aici vă spune chiar el de ce să o cumpărați. Iar eu am o singură sugestie, preluată din promoul său: îngroapă-te-n lectură!

Titlu: Cimitirul
Autor: Teleșpan
Editură:
Anul apariției: 2013
Număr de pagini: 384
ISBN: 978-606-8335-91-9
Preț: 27,20

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ana Mănescu

Avatar
Cititoare pasionată, a publicat proză „alter.ego.” (Herg Benet, 2014). Activistă în mediul cultural.

Comentarii