Guy Montag nu știe să asculte or să privească lumea din jurul său, ni se prezintă ca un muncitor loial, de meserie pompier. Ne aflăm într-un viitor nu foarte îndepărtat, ușor de închipuit, și cam pe dos am spune. Despre modul în care își fac treaba pompierii aflăm de la tânăra vecină a lui Montag, Clarisse McClellan, care abia începe să-l fascineze fiind neobișnuită pentru societatea acestor zile lipsită de cărți în care oamenii sunt convinși că dețin fericirea, manipulați de mass-media, trăind alături de „familiile din televizor” cu care și comunică : „E adevărat că, în urmă cu mulţi ani, pompierii stingeau focurile în loc să le aprindă?… Am auzit că, odinioară, casele luau foc din întâmplare şi pompierii erau necesari ca să stinga focul”. Clarisse nu reușește să se facă plăcută la școală, fiindcă își pune mereu întrebări, având o slăbiciune pentru natură și nu pentru tehnologie. Interesant este momentul în care aceasta îl îndeamnă pe Guy să își ridice ochii spre cer, iar întrega lui viață capătă un alt sens. Pompierul șef, capitanul Beatty, un fost cititor înrăit, a găsit calea spre a liniști populația, așadar echipa sa incediează casele celor în care se găsesc cărți, obligându-i pe cei care încalcă legea să privească spectacolul, iar apoi să-și accepte soarta fiind arestați.
– Oh, uită-te la mine, Montag. Sunt omul care a iubit cărțile, ba nu, băiatul pasionat cândva de ele, nebun după ele, care se cățăra pe rafturi ca un cimpanzeu înfometat. Le devoram ca pe salată, cărțile erau sandvișul meu de la amiază, gustarea de după-masă, cina și gustarea de la miezul nopții. Rupeam paginile, le mâncam cu sare, le muiam în sos, ronțăiam coperțile, întorceam capitolele cu limba! Cu zecile, cu sutele, cu milioanele. Duceam atât de multe cărți acasă, încât, ani întregi am rămas cocârjat. Filosofie, istoria artei, politică, științe sociale, poezie, eseuri, piese grandioase, orice, le înghițeam pe nemestecate. Apoi… apoi…(…) Apoi m-am lovit de viață. Căpitanul închide ochii și-și amintește. Viața. Viața obișnuită. Aceeași dintotdeauna. Iubirea care nu a fost așa cum trebuie, visul care s-a destrămat, dragostea fizică de care s-a ales praful, moartea care mi-a secerat prea curând câțiva prieteni care nu meritau să piară așa curând, uciderea unei persoane sau a alteia, nebunia cuiva apropiat, moartea lentă a unei mame, sinuciderea neașteptată a unui tată ca un tropăit de elefanți, ca un masacru săvârșit de boală. Și nicăieri, nicăieri nu exista cartea potrivită, cea pe care s-o proptești la momentul oportun în barajul pe cale să se năruie, ca să poți împiedica dezastrul, să dai sau să iei o metaforă, să pierzi sau să găsești o comparație. Pe la treizeci de ani, când mă pregăteam să pășesc în cel de al treizeci si unulea, m-am ridicat de jos cu toate oasele rupte, cu trupul plin de julituri, vânătăi sau cicatrice. M-am privit în oglindă și am descoperit un om bătrân, pierdut în spatele figurii speriate a unui tânăr, am văzut acolo ura împotriva a tot și a orice -numește un lucru la întâmplare și am să-l blestem; atunci am deschis paginile frumoaselor mele cărți din bibliotecă și am găsit… ce? Ce? Ce!?
Montag ghiceste: Paginile erau goale?
– Ai nimerit-o! Goale! Oh, cuvintele erau la locul lor, dar îmi treceau prin fața ochilor ca un ulei fierbinte, fără să însemne nimic. Fără să-mi ofere nici ajutor, nici mângâiere, nici tihnă, nici adăpost, nici dragoste adevărată, nici pat și nici lumină.
Montag se duce cu gândul în trecut.
– În urmă cu treizeci de ani… Ultimele biblioteci incendiate…
– Ai ghicit, încuviințează Beatty. Neavând o slujbă și fiind un romantic ratat sau dracu’ știe ce, am făcut o cerere pentru pompier categoria întâi. Primul pe scară, primul în bibliotecă, primul în inima arzândă a concetățenilor lui etern învăluiti de flăcări, stropește-mă cu petrol, dă-mi foc! Am încheiat prelegerea. Hai, șterge-o, Montag! Afară cu tine!
Ce îl schimbă pe eroul nostru? După nu mult de la primele discuții cu Clarisse, ea dispare subit în urma unui accident de mașină și are loc un alt eveniment: Montag urmează să participe la incendierea casei unei bătrâne pe motiv că avea o bibliotecă, în loc să rămână fără cărți, femeia își dă foc, preferând să moară odată cu ele. Atunci Guy fură o carte uimit de sacrificiul femeii. Atât i-a fost, apoi a făcut rost de altele și altele fiind urmărit de forțele de ordine. Într-un final, căutând refugiu, găsește colac de salvare într-un grup de oameni care reținuseră cărți întregi spre a le povesti mai departe. Și ca citat memorabil: „Traiește ca și cum peste zece secunde ți-ar fi dat să nu mai fii. Privește lumea. E mai fantastică decât orice vis confecționat sau plătit în fabrici. Nu cere nici o garanție, nu cere protecție, asa ceva nu a existat nicicând. Iar dacă ar exista, ar aminti cumva de leneșul care atârnă cu capul în jos într-un copac zi de zi de dimineața până seara și care-și petrece viața dormind. La dracu’ cu toate astea, spunea bunicul, scutură copacul și trântește leneșul cu fundul de pamânt.”
Fahrenheit 451 apare în 1953. „În primul rând eu nu scriu SF. Am scris doar o carte SF bazată pe realitate, și anume Fahrenheit 451. Titlul indică temperatura la care se aprinde hârtia. SF-ul descrie realitatea, fantezia descrie irealul.”„Nu știu cum se face, dar, de fapt, scriam un roman de zece cenți, în sensul propriu al expresiei. În primăvara lui 1950 m-a costat nouă dolari și optzeci de cenți în monede de câte zece ca să scriu și să definitivez prima versiune a romanului Omul focului, care mai târziu avea sa devina Fahrenheit 451 (…) ” mărturisește autorul romanului, Ray Bradbury. Cartea a fost ecranizată iar la cârmă stă François Truffaut. În 1986 a apărut un joc pe calculator care îi poartă numele, în 2006 a fost jucată piesa cu același nume la New York. Ray Bradbury a subliniat că el critică mass-media și importanța pe care televiziunea a început să o aibe în societatea modernă.
Era unu și ceva, nu mult după ce ciocniserăm paharele de anul nou când m-am retras în compania unui vin roșu și am luat în brațe Fahrenheit 451. Un adevărat delciu pe care-l recomand cu drag. Ba mai mult, deschide apetitul pentru lectură.
Aceasta nu este o recenzie, ci o recomandare de lectură.