Deania Neagră de Alexandru Petria

deania-neagra

s-a născut în Dej, judeţul Cluj, în 1968. A cochetat cu scrisul şi a cucerit cu peniţa şi tastatura paginile mai multor reviste literare din ţară (prima fiind Tribuna, în 1983). În volum a debutat abia în 1991 cu Neguţătorul de arome (poezie), iar primul lui roman a fost Zilele mele cu Renata (2010).

Deania neagră a apărut în 2011, la editura , şi a fost catalogată drept . Tehnic, nu mă pot împotrivi acestei clasificări. Personal, însă, eu am citit şi am simţit această carte ca pe un roman. Să vă explic: este foarte adevărat că pare o colecţie de 27 de povestiri despre personaje şi situaţii foarte diferite, nişte ‚momente şi schiţe’ aparent legate doar prin faptul că se întămplă în orăşelul fictiv Deania, din Ardeal. Însă în Deania neagră mai este un personaj care leagă cele 27 de povestiri într-un roman, pentru că apare explicit în 11 dintre cele 27 de povestiri şi este sugerat încă din titlu. Acest personaj misterios este moartea.

În celelalte 16 povestiri, moartea nu lipseşte, este doar mai timidă, ca o aluzie pe care nu trebuie să o înţeleagă decât destinatarul intenţionat, nu şi ceilalţi din grup. Fiecare personaj din Deania îşi aminteşte de vreo rudă decedată, sau poate este ameninţat să facă un infarct sau să sufere din cauza unei muşcături de maimuţă, sau este în drum spre cimitir cu coliva. Tot la personajul obscur şi subtil ne duce cu gândul şi împuşcarea unei căprioare şi a unui cerb de ţiganul braconier, care candida la postul de primar, precum şi viermii din garoafele en-gros plimbate în portbagajul unei Dacii din Bucureşti până în Deania. Primarul Soreanu este şi el constant, ceea ce ne face să credem că toate povestirile se petrec mai mult sau mai puţin în acelaşi interval de timp.

Personajele ar putea fi vecini, iar cartea ar putea fi un roman. Lipsesc doar conversaţiile şi legăturile de rudenie între personajele din povestiri diferite, dar putem ghici că ele există. Nu este greu de imaginat că Liviu Grigore (îndrăgostit de Salma Hayek) este vecin cu fraţii Victor şi Stela Onisei, sau că la garajul lui Tomescu, unde lucra, se împrietenise cu Liviu, Claudiu şi Sorin, şi că toţi patru au ieşit la o bere după furtul TIR-ului cu prezervative. Iar TIR-ul respectiv ar fi putut fi condus de amantul tatuat al Olimpiei Răcăşan, femeia cu fese inconfundabile, care jefuieşte o bancă din Deania.

alexandru-petria-simpson

Până la urmă nici nu este important cum citeşti Deania neagră, ca roman sau ca . Important este că fiecare povestire este credibilă, ţi se putea întâmpla chiar ţie sau vecinului tău. Iar tonul simplu şi direct care îl caracterizează pe te ajută să te identifici cu personajele şi situaţiile povestite.

Vă dau un singur exemplu, care mi-a rămas în gând după ce am terminat de citit Deania neagră, deşi era una dintre povestirile de la începutul cărţii. Un băiat de 12 ani participă la înmormântarea lui Liviu, unchiul său militar, mort într-un accident în cazarmă. Fundalul tabloului este înmormântarea, însă povestea din poveste este ceea ce simte acest băiat pe care lumea nici nu-l observă şi nu pare în niciun fel personaj principal, nici la înmormântare, nici în povestire. Însă, în toată agitaţia, acest băiat parcă nu îl vede pe unchiul său mort, ci îşi dă seama cât de fragilă e viaţa, şi cât de fulgerător ţi se poate răpi de lângă tine o persoană dragă. Şi-l imaginează pe tatăl său mort în locul lui Liviu şi plânge pe ascuns imaginându-şi viaţa fără el, chiar dacă îl bătuse cu o curea pentru că îl prinsese fumând cu două săptămâni în urmă. Este o povestire scurtă, scrisă simplu şi intim, dar foarte puternică, pentru mine poate cea mai puternică din volum.

Iar dacă nu v-am convins încă, vă mai spun că Deania neagră are câte un personaj sau o situaţie pentru fiecare dintre voi şi este ideală pentru a fi citită în mişcare (de exemplu în metrou în drum spre serviciu) pentru că povestirile sunt scurte şi nu rămâi frustrat cu ‚capitolul’ neterminat, când trebuie să cobori.

surse foto: http://www.agentiadecarte.ro/, http://www.hergbenet.ro/


Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Tănase
Redactor-editor SB

Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.

Număr articole publicate : 333