Se întâmplă adesea să ne trezim, la un moment dat în viață, întrebându-ne cum am ajuns aici, dacă nu cumva alte alegeri ne-ar fi condus în altă parte și care ar fi modalitatea cea mai bună de a ne „regrupa” și schimba viața. Un astfel de moment este descris cu succes în „Grădina cețurilor din amurg” de Tan Twan Eng, în care scriitoarea își pune problema destinului privit prin prisma unei memorii amenințate de uitare.
Întreaga carte este o meditație asupra incertitudinilor vieții, a controverselor și secretelor traumatice care, pe măsură ce sunt descoperite, încep să bântuie mai puțin sau, dacă nu, măcar devin mai ușor de acceptat. Frumusețea scrierii vine din complexitatea cu care a fost gândită, întocmai ca o grădină japoneză (temă-metaforă ce se dovedește centrală pentru evoluția romanului) în care tradițiile orientului îndepărtat – subtilitatea și sensibilitatea – maschează un adevărat exercițiu de putere și tărie.
Amintirile vor fi asemenea unui banc de nisip despărțit de țărm de un braț de mare. Cu timpul vor fi acoperite cu totul de apă și n-am să mai pot ajunge la ele. Gândul mă înspăimântă, căci ce este un om fără amintiri? O fantomă, prizonieră între două lumi, lipsită de identitate, fără trecut și fără viitor.
Acțiunea se petrece după cel de-al Doilea Război Mondial și are are ca personaj principal o judecătoare ce a fost închisă cu sora ei într-un lagăr japonez, din Malaezia. Fiind singura supraviețuitoare, decide să-i aducă un omagiu surorii sale, fascinată de grădinile japoneze. Astfel, începe o înfruntare a traumelor, căci procesul învățării și construirii unei astfel de grădini este lung și anevoios, fiind cu atât mai dificil cu cât profesorul, fostul grădinar al Împăratului Japoniei, retrezește amintiri dureroase și resentimente adânci. Odată cu bătrânețea, apare problema uitării, iar judecătoarea decide să-și scrie povestea, făcând-o astfel nemuritoare și descoperind secretele ascunse până atunci.
Valoarea acestei povești minunate constă tocmai în analiza minuțioasă a vieții unui personaj complex, în pași tremurători și nesiguri, printr-o modalitate specific umană – memoria. Pe de altă parte, explorarea trăsăturilor multiculturale, într-o Malaezie postbelică, oferă informații prețioase europenilor orbiți de propriile traume, în urma celui de-al Doilea Război Mondial, ce ignoră mai mult sau mai puțin voluntar tragediile din afara „zonei de confort”.
Finețea condeiului asiatic este reprezentată în acest roman, prin explorarea unor trăiri interioare arareori găsite în literatură, dar mai ales prin jocul subtil al planurilor acțiunii și flexibilitatea exprimării emoțiilor – singurele constante fiind neliniștea și îndurarea. Povestea de dragoste dintre personajul principal și grădinarul japonez se află, surprinzător, în plan principal, deși există doar mici incursiuni în acea poveste, puține indicii, cu toate că cititorului i se pare evidentă. Efectele sunt, totuși, de mare amploare, amintind astfel de filmul „In The Mood For Love” al lui Kar Wai Wong și respectând viziunea asiatică asupra iubirii – the more secret, the more is going to last.
Miza principală este inteligența cititorului, intuiția și perspicacitatea. Subtilitatea autorului este marcată prin descrierile succinte ce creează imagini de amploare, multitudinea de informații (parte istorice, parte despre arta creării unei grădini japoneze) strecurate cu îndemânare, limbajul accesibil și constant, refuzând a se desprinde de metafora principală conform căreia, grădina japoneză reflectă imaginea vieții creatorului, prin modul în care acesta se dezvoltă –procesul creației fiind, în sine, un drum parcurs către atingerea unui echilibru mereu fragil și sensibil.
Și ce poate să rămână în urma vieți tumultoase, străbătute de tunete și fulgere, dacă nu ceața din amurg?
Autor: Tan Twan Eng
Titlu: Grădina Cețurilor din amurg
Colecția: Biblioteca Polirom
ISBN: 978-973-46-4132-1
Nr. pagini: 396
An apariție: 2013
Traducător: Irina Bojin
Preț: 39,95 lei