Bucharest Guide

Bucharest Guide 2011

Apărut la editura Vremea, Bucharest Guide este traducerea celei de-a noua ediţii a ghidului turistic, istoric şi artistic al Bucureştiului. Acesta beneficiază de traducerea lui Alistair Ian Blyth, care are avantajul de a fi vorbitor nativ de engleză, dar are și dezavantajul de a nu cunoaşte pe deplin termenii istorici româneşti, aproape intraductibili, precum ‚stolnic’, ‚ban’, ‚boier’, ‚spătar’ şi altele asemenea. Cu toate acestea, Bucharest Guide este un volum bine tradus, care își propune să umple un gol în turismul din România, unde vizitatorul străin trebuia să vină cu ghidul gata cumpărat.

 

Publicat în colecţia Planeta Bucureşti în 2011 şi beneficiind de o prezentare de excepţie, Bucharest Guide se adresează atât turiştilor, cât şi oamenilor de afaceri care vor să viziteze oraşul într-o pauză de conferinţă. Prin ochii, penița și chiar lentila aparatului de fotografiat al Silviei Colfescu, vizitatorul este ghidat pe străzile pitorești ale capitalei, care este prezentată ca un oraș plin de istorie și suflet.

 

„An old city, where extreme beauty coexists with unbearable ugliness, where the hospitality and gaity of the inhabitants contrasts with the lamentations of the beggars and the barking of the stray dogs, where the splendour and poverty of the Orient are interwoven with the glitter and coldness of the Occident. An European capital. A city worth discovering.”

 

Ghidul este împărțit în șaisprezece capitole (pe care le-am numărat frunzărind volumul, deoarece nu are cuprins!). Paisprezece dintre ele sunt recomandări pentru trasee de mers pe jos prin , un capitol recomandă obiective turistice în apropiere de (Palatul Mogoșoaia și mânăstirile Căldărușani, Comana, Cernica și Snagov), iar ultimul capitol oferă sfaturi practice pentru vizitatori.  Dintre cele paisprezece recomandări de plimbare în , trei sunt pe Calea Victoriei, trei pornesc din Piața Universității (spre Foișorul de Foc, spre Eroilor și spre Piața Victoriei), două sunt din Piața Victoriei către nord (Arcul de Triumf, Herăstrau, Băneasa), unul este dedicat în totalitate Centrului Istoric, iar pe celelalte cinci vă las să le descoperiți singuri, și vă asigur că propunerile vă vor surprinde plăcut. Traseele sunt însoțite de hărți ale străzilor, pe care obiectivele sunt clar marcate.

 

Dacă itinerariile prin oraș sunt bine realizate, capitolul cu sfaturi practice este prea general pentru a-i fi cu adevărat de folos unui turist. Acesta nu conține nicio recomandare de locuri pentru luat masa (nici măcar celebrul Car cu Bere), nu menționează numeroasele centre comerciale și mall-uri unde se pot face cumpărături, nu dă numele și numărul de telefon al unor companii de taxi de încredere, cu dispeceri și șoferi vorbitori de limba engleză și, deși prezintă un scurt istoric al transportului public în , nu conține o hartă a metroului sau a transportului de suprafață. De recomandări pentru baruri și cluburi de noapte nici nu se pune problema, cum nu sunt menționate nici variantele mai noi și mai moderne de distracție, cum ar fi Terra Park, Divertiland sau Aventura Park. De asemenea, volumul nu face nici obișnuitele recomandări de tururi cu ghid, dintre care cele mai cunoscute și mai interesante pentru un turist ar fi Guided Bucharest Free Walking Tour,  Communism&The City, sau excursia de o zi la Peleș și Bran.

 

Poate și datorită genului predominant de atracții turistice din București, Bucharest Guide pare mai degrabă un ghid istoric și arhitectural al orașului. Autoarea se pierde adesea în descrieri prea amănunțite ale unor obiective (biserici, clădiri, monumente). Astfel, aflăm întreaga istorie a clădirior, și chiar a terenurilor pe care sunt amplasate, începând cu primii boieri care au deținut domenii în actualul București. Aflăm, de asemenea, cine a comandat clădirile, ce arhitecți le-au proiectat sau restaurat, ce întrebuințare au avut înainte de război, în timpul regimului comunist și dupa Revoluția din 1989.

 

Nu știu cât de relevante sunt aceste detalii istorice pentru un turist, însă ceea ce face Bucharest Guide cel puţin interesant și pentru locuitorii Bucureştiului, nu numai pentru turişti, este faptul că poate fi citit și ca un lung şir de ‚ştiaţi că’. Astfel, am aflat din Bucharest Guide o mulţime de lucruri pe care nici măcar nu le bănuiam şi cu care acum mă pot lăuda la prieteni localnici. Ştiaţi că… Bucureştiul era cel mai important oraş din sud-estul Europei după Constantinopol în secolul XIX şi că în 1861 a fost iluminat stradal cu lămpi de gaz, înaintea altor oraşe mari, precum Paris sau Berlin? Ştiaţi că… Dâmboviţa cea adevărată curge de fapt pe sub canalul de beton pe care îl vedem noi astăzi? Ştiaţi că… Strada Franceză din Centrul Istoric poartă acest nume pentru că acolo a avut sediul Consulatul Francez, dar prima ei denumire a fost Uliţa Domnească?

 

Tot din Bucharest Guide mai aflăm că putem vizita gratis unele muzee din Bucureşti în anumite zile ale lunii: Muzeul de Istorie are intrarea liberă în ultima vineri a fiecărei luni, Muzeul Naţional de Artă al României se poate vizita gratis în prima miercuri din fiecare lună, iar la Muzeul Theodor Aman nu avem nevoie de bilet în prima zi de marţi a fiecărei luni. Pe celelalte vă las să le descoperiţi singuri citind Bucharest Guide împreună cu prietenii de peste hotare care vă vizitează.

 

Totuşi, deşi informaţia despre zilele când muzeele pot fi vizitate gratis este foarte utilă pentru călătorul cu buget restrâns şi chiar pentru bucureşteanul avid de cultură care îşi poate lua o zi liberă să viziteze fără bani un muzeu pe lună, din păcate, Bucharest Guide nu ne spune cât costă biletul de intrare la muzeele din Bucureşti atunci cănd intrarea trebuie plătită. Desigur, preţurile se pot schimba de la un an la altul şi Bucharest Guide în forma aceasta poate fi folosit deopotrivă de turiştii care vizitează Bucureştiul în anul publicării, precum şi de cei care vin în anii ulteriori, însă ar fi fost binevenită o indicaţie în acest sens.

 

Printre numeroasele clădiri emblematice ale Bucureștiului, Bucharest Guide ne povestește amănunțit despre Ateneu (deși nu menționează că se poate vizita interiorul în timpul zilei pentru o sumă modică de 5-10 lei), despre clădirea Cercului Militar (deși nu menționează restaurantul care funcționează în interior și din care un turist ar putea să își facă o idee despre somptuozitatea din restul clădirii), despre Casa Universitarilor (deși, din nou, nu este menționat faptul că se poate lua masa în restaurantul care funcționează la demisolul clădirii) și despre Muzeul Țăranului Român (despre care, din păcate, nu este menționat faptul că a fost declarat Muzeul European al Anului mai mulți ani la rând).

 

De asemenea, deși volumul este prevăzut cu o hartă color a centrului Bucureștiului, aceasta nu va fi suficientă turistului obișnuit, mai ales că nu este însoțită de harta transportului public. Vă recomand să cumpărați si harta completă a orașului odată cu Bucharest Guide.

 

Vă mai spun doar că volumul beneficiază de o prezentare de calitate deosebită și de numeroase fotografii din arhivele Muzeului de Istorie, ale Muzeului Național de Artă și ale Ateneului Român, iar acum vă invit să îl achiziționați, pentru că vă va ‘salva’ din multe încurcături cu prietenii veniți de peste hotare.

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.