Revista presei culturale – 04-02-2014
Interviuri, o carte nouă, un film nou, o expoziţie inedită, cu alte cuvinte, recomandările culturale de astăzi includ de toate pentru toţi.
Începem săptămâna cu un interviu de pe semnebune.ro, o discuţie pe care Oana Purice a avut-o cu George Neagoe, un nume care se prea poate să nu vă sune cunoscut, dar care merită citit. „Născut în aceeaşi zi cu un preşedinte (Clinton) şi un compozitor (Enescu), dar şi cu Ian Gillan şi Coco Chanel, George Neagoe a rezistat tentaţiilor acestor meserii decadente, alegând, ca cineva care-şi ştie măsura, o alta care le conţine pe toate. Cititor de literatură. Iar de aici traseul a fost unul previzibil. Student, masterand şi apoi doctorand la Litere, critic literar cu apariţii în reviste (Cultura, Apostrof, Transilvania, România literară, Limbă şi literatură) şi semnătură pe o carte (Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş, Cartea Românească, 2013), profesor asociat la Facultatea de Litere. Încinge spiritele la colocvii şi dezbateri literare, joacă fotbal de plăcere şi ştie să aprecieze întotdeauna un pahar de vin bun. Cu condiţia să fie alb şi sec”, citim din prezentarea de pe semnebune.ro, prezentare care deschide interviul amintit. Şi insistăm să îl citiţi, pentru că în el se vorbeşte nu doar despre literatură, scriitori, critică, ci şi despre fotbal, arhivele Securităţii şi altele.
**
De pe hotnews.ro aflăm că în această lună va apărea în librării o nouă carte ce poartă semnătura lui Lucian Boia: Balcic, Micul paradis al României Mari. „Pana la a fi romanesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al mării si un seducator amalgam etnic si cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Daca administratia noastra preia un targ modest, pictorii dau aici de Orient in toata splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj si de o lumina cu totul aparte. Desi il vizitase in 1915 si vazuse ce era de vazut, regina Maria se indragosteste de Balcic abia in 1924, intr-atat de puternic, incat isi construieste, pe tarmul stancos si salbatic, un adevarat paradis. Se poate spune ca datorita ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur si simplu sincron cu realitatea, ba chiar o inraureste, dandu-i o stralucire fara egal in perioada interbelica”, spune autorul, citat în prezentarea de pe hotnews.ro.
**
Detalii despre un film care va avea premiera în cinematografele de la noi peste câteva zile aflăm de pe site-ul postmodern.ro. Este vorba despre un film românesc bazat pe unul dintre cele mai cunoscute mituri populare de la noi. „Unul dintre cele mai ficționalizate mituri populare românești primește în Ultimul Zburător un tratament contemporan. Primul film al trilogiei Promissum – răspunsul autohton la trilogiile fantasy care câștigă teren în străinătate – Ultimul Zburător se anunță ca un manifest pentru valorile culturale românești, țintind către un public proactiv. Zanoni (Gabriel Duțu), ultimul Zburător în anul 2013, s-a adaptat cât de bine a putut lumii sterile în care el reprezintă ultimul element al unei magii ignorate. Nu mai vizitează paturile inocentelor care visează la iubiri pasionale, ci preferă să le plimbe o tură cu motorul. Lucrurile se complică atunci când o cunoaște pe cântăreța de muzică dance/house Eliza (Iulia Verdeș)”, citim de pe postmodern.ro. Sună ciudat? Cam da. Să vedem cum va fi pe ecrane. Începând de vineri, 7 februarie.
**
Despre vernisajul unei expoziţii inedite citim tot de pe semnebune.ro. „Galeriile Williams va invita la expozitia de live painting semnata de Cosmin Marinescu. Vernisajul va fi deschis de muzica celor de la Temple Invisible. Degajat si cu o sensibilitate surprinzatoare, artistul isi va construi expozitia in cadrul galeriilor pana la data vernisajului, sambata 8 februarie, iar evolutia sa poate fi urmarita pas cu pas, zi de zi”, citim de pe semnebune.ro. Tot acolo găsiţi o prezentare a artisului şi câteva declaraţii ale sale. Printre altele, el spune: „Am fost tot timpul adeptul unei abordari personale a lucrurilor cu care ar trebui sa intram in fiecare zi in contact; am descoperit o tehnica veche de aproximativ 457 de ani in lumea islamica, care m-a atras si mi-a dat o noua metoda de abordare a subconstientului. Mainile au devenit o prelungirea gandurilor ascunse , acoperite de o masca de suprafata pe care o primim de mici copii. Cred ca nu este neaparat necesar sa pleci cu un gand ca incepi un proiect ci sa lasi acea parte din tine sa fie descoperita odata cu privitorul; surpiza unui alt EU trezeste o sete acerba de cunoastere interioara care ma bantuie de multa vreme.”
**
Încheiem tot cu un interviu, unul din lumea muzicii, de această dată. De pe suplimentuldecultura.ro puteti citi o discuţie cu cei doi componenţi ai trupei Fără Zahăr. „Sint doi si sint din Dorohoi. Luati separat, unu-i Bobo si altu-i Bobi. Luati impreuna, sint Fara Zahar. Da, trupa aceea care este precum ciorba de burta: ori n-o suporti deloc, ori esti innebunit dupa ea. Adica fie nu le gusti umorul – caz in care este posibil sa ai o problema –, fie te strici de ris la fiecare concert de-al lor, desi le cunosti piesele pe de rost. Caz in care ai alta problema. Daca sinteti curiosi sa stiti ce mai fac, aflati ca luna trecuta au implinit 13 ani de la infiintare”, citim de pe suplimentuldecultura.ro. Urmează discuţia cu cei doi, despre istoria trupei, despre ce mai fac ei în afara scenei şi altele. Cu umor, desigur.
Aceasta a fost revista presei culturale, sperăm ca recomandările noastre să vă fi stârnit curiozitatea, pentru că mâine dimineaţă ne citim/auzim cu alte noutăţi.
