Sete

Noaptea în Bucureşti felinarele îmi amintesc de ochii lui dumnezeu

care mângâie întunericul cu pleoapele când nimeni nu se uită

un beţiv trece neobservat şi lumina unuia îi dă o aură de sfânt prăbuşit

ar vrea să ajungă acasă dar se împiedică de-o hârtie gârbovită

se apleacă o desface şi-o citeşte – e viitorul lui scris cu litere stacojii ca vinul

ar vrea să-l ardă cu ţigara dar felinarul nu-l lasă acum e judecătorul lui

veghează beţivul ca un nimb deasupra  unui cap de mort

luna e o felie de pepene roşu din care muşcă îngerii nopţii

vijjj vijjj se aude un foşnet şi omul îşi dă seama că nu mai e om

s-a transformat într-un val care se izbeşte de o sticlă imensă

şi se sparge în mii de picături de sânge Cineva apucă sticla

şi-o duce în dreptul buzelor e chiar dumnezeu însetat

acum eşti al meu şi-mi vei potoli deşertul.

 

Dimineaţa în Bucureşti felinarele sunt stinse.

Trupul unui bărbat zace întins într-o baltă roşie

pare un copil botezat în lumina apusului.

 

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44