Vreau să vă vorbesc despre un film din 1941. Se cheamă Sullivan’s Travel și prezintă dintr-o perspectivă ironică, dar deloc moralistă (la modul educativ-școlăresc) distanța dintre bogați și săraci din America acelor ani. Avem un regizor de comedie, care se sucește la 180 de grade dorind să facă un film grav despre lumea celor săraci. Entuziasmul îi este tăiat de producători. Mai mult în glumă, aceştia îl întreabă dacă a cunoscut mizeria de-a lungul celor douăzeci și ceva de ani, iar de aici se naște așa-zisul declic: trebuie să cunosc sărăcia pentru a face un film despre sărăcie.
Esența acestei decizii este ironizată de unul dintre personajele secundare. Borrows, un personaj care aduce cu un majordom englez de la Curtea Reginei, are următoarea replică:
You see, sir, rich people and theorists – who are usually rich people – think of poverty in the negative, as the lack of riches – as disease might be called the lack of health. But it isn’t, sir. Poverty is not the lack of anything, but a positive plague, virulent in itself, contagious as cholera, with filth, criminality, vice and despair as only a few of its symptoms. It is to be stayed away from, even for purposes of study. It is to be shunned.
Majordomul lui Sullivan observă încă de la bun început că dorința lui Sullivan de a cunoaște sărăcia nu este decât un act teribilist, ce mai apoi ar urma să fie povestit publicului hollywoodian. O veche rețetă, pe care o regăsim cu succes și astăzi.
Urmărit de jurnaliști, medici și de alții funcționari, John Sullivan pozează în rebelul care pleacă la drum cu doar zece cenți. Cu toate astea, nu scapă ocazia de a merge la cinema alături de o doamnă cochetă, la care se angajase cu ziua. Toți sunt îngrijorați de soarta lui Sullivan, care, ironia sorții, ajunge tot la Hollywood unde întâlnește o femeie într-un bistro. Aceasta modifică traseul personajului nostru.
Ea este fata blondă din film, personaj care nu primeşte nume. Aspirantă de Hollywood, dornică să cunoască lumea filmului, dar dezamăgită că nu primește roluri, fata este sprijinul în călătorie, de aici încolo. De aici încolo, apar în prim plan temele grave ale filmului: dragostea, suferința adevărată și viața în penitenciar.
A doua încercare de a lupta în sărăcie se face la dublu. Drumul de o noapte cu marfarul, dar și boala căreia îi cade prizonier Sullivan îl fac să înțeleagă – sau poate, să renunțe – că experiența lui nu e atât de profundă precum și-ar fi dorit. In locul continuării demersului, care iniţial ar fi putut dura şi o lună şi un an după spusele lui, Sullivan decide să împartă 5.000 de dolari săracilor. De aici, filmul devine altfel…
Trecând peste amănuntele care fac filmul şi mai atractiv, voi vorbi puţin despre final. Sullivan nu va mai face un film despre sărăcie. E prea fericit cu fata blondă şi în plus a înţeles că sărăcia e mai mult decât lipsa bogăţiei. Îmi place să cred asta.
PS: O gafă a filmului este scena în care cei doi protagonişti sar din tren. Îşi pierd pălăria, totuşi în cadrul următor fata are o pălărie pe cap.
–
Filmul: Sullivan’s Travel (Călătoriile lui Sullivan)
Anul: 1941
Regizor: Preston Sturges
În rolurile principale: Joel McCrea (John Lloyd Sullivan) și Veronika Lake (The Girl)
Buget estimativ: ≈ 700.000 USD
Durata: 90 de minute
–
–
trailer