Povestea unui ipohondru

îmi agăţ tristeţea de colţul lunii ca pe-un palton uzat

pe care încă-l port ca să-mi ascund trupul hidos

sună poetic, nu?

da, să ştiţi, noaptea mă transform în vârcolac şi uneori în zombie

dar asta numai când mănânc aiurea înainte de culcare

în rest sunt un tip normal puţin chelios îmi place să mă joc pe calculator

uneori şi zece ore pe zi am alergie la praf, brânză, gem, soare

şi oameni dar nu toţi numai cei care-mi vorbesc îmi plac pisicile negre

mai ales când se agaţă de mine în timpul călătoriilor mele nocturne la naiba,

am mai folosit o dată a se agăţa trebuie să înlocuiesc verbul mi-e teamă de spaţiile mari

eu am nevoie de intimitate sunt un scriitor în devenire iar am pielea vânătă

nu înţeleg de ce mă îmbolnăvesc mereu de vină e firea mea de artist şi maică-mea

care m-a plimbat în excursiile ei exotice de-acolo m-am molipsit de holeră

cinci luni mi-a luat să mă vindec am băut multe ceaiuri uneori mi-e frică de întuneric

vedeţi, acum am zis frică în loc de teamă am uitat fereastra deschisă acum sigur o să mor de tânăr.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Colaborator SB

Absolventă a Masteratului de Traducere a Textului Literar Contemporan din cadrul Universității București. Premiată IDC, secțiunea Poezie (2012), scrie cronici de teatru, recenzii de carte, povestiri și poeme publicate ȋn diferite reviste. Pasionată de desen și spiritualitate.

Număr articole publicate : 44