îmi agăţ tristeţea de colţul lunii ca pe-un palton uzat
pe care încă-l port ca să-mi ascund trupul hidos
sună poetic, nu?
da, să ştiţi, noaptea mă transform în vârcolac şi uneori în zombie
dar asta numai când mănânc aiurea înainte de culcare
în rest sunt un tip normal puţin chelios îmi place să mă joc pe calculator
uneori şi zece ore pe zi am alergie la praf, brânză, gem, soare
şi oameni dar nu toţi numai cei care-mi vorbesc îmi plac pisicile negre
mai ales când se agaţă de mine în timpul călătoriilor mele nocturne la naiba,
am mai folosit o dată a se agăţa trebuie să înlocuiesc verbul mi-e teamă de spaţiile mari
eu am nevoie de intimitate sunt un scriitor în devenire iar am pielea vânătă
nu înţeleg de ce mă îmbolnăvesc mereu de vină e firea mea de artist şi maică-mea
care m-a plimbat în excursiile ei exotice de-acolo m-am molipsit de holeră
cinci luni mi-a luat să mă vindec am băut multe ceaiuri uneori mi-e frică de întuneric
vedeţi, acum am zis frică în loc de teamă am uitat fereastra deschisă acum sigur o să mor de tânăr.