Poetul de foc

20130316_193855_Paul Daian Said++Cu ocazia lansării volumului semnat Paul Daian Said „te iubesc numai atunci când dormi” la editura , am fost invitaţi să discutăm şi să ascultăm poeme noi şi vechi ale autorului pe care îl ştiţi doar în varianta şocantă, varianta one-man-show, versiunea cu goarnă sau cocoș pe umăr. Prezentările le-a făcut Răzvan Țupa și intro-ul despre poet l-a făcut Nicolae Tzone.
S-a lecturat mai veche și mai nouă dar s-au depănat și amintiri despre regimul comunist și post-decembrist.

Am reușit să trec de imaginea pe care o aveam mâzgălită pe cortex: gornistul târgurilor de carte, „bufonul regelui”, „moșul cu cocoșul” și să privesc dincolo de „circarul care înveselește mulțimea” de la manifestări culturale. M-a încercat o rușine de tipul studentului care pleacă de-acasă cu tema neînvățată dar care poate să ia cinciul suficient, la plesneală. Minunea s-a produs, am luat doi de 6 și-o lecție de viață.

Nicolae Tzone – editorul care a publicat volumul de versuri – i-a făcut un panegiric scurt. Disident și veșnic revoltat pe sieși, pe sistem, poetul este bun prieten cu ecourile interioare care îi accentuează poesisul. Omul Sergiu Filip (Paul Daian Said este pseudonimul sub care semnează) are un limbaj licențios, dar deloc arogant sau gratuit și extrem de amical. Curios, nu-l regăsesc în scriitura lui. Uneori, pare unchiul favorit, pe care îl asculți cu mare plăcere. Se schimbă de la o frază la alta, apoi apare ca un copil care este supărat pentru că nu este luat în serios. Privirea este tăioasă și ridică sprâncenele, apoi le lasă relaxate sub jobenul care ascunde inima poetică care-i înlocuiește creierul.
Paul Daian își traversează viața grăbit să ajungă la prezent, precum un patinator care valsează pe gheată, cu eleganță,  fandând și încolocindu-se în jurul propriului său trup, lăsând să se ivească boașele și brebul flasc pe un crac de pantalon mulat. Vorbește senin de pulă și căcat iar tinerii din sală tresar la ele ca babele la fluieratul lui Creangă prin biserică. Obscen și liric.

20130317_164512++ a alternat povestirea vieții depănate de Paul Daian citind din poemele vechi ale sale, de care acesta se dezbară. „Mă dezic de acest poem, domnule Țupa… și de Turma de porci… și de tot. Vă dau vouă aceste poeme, dragii mei. Totul vă aparține.”
Trebuie să descoperiți singuri drama poetului prin versurile care sfidează gravitația. Fizic, el arată ca un rinocer în călduri, dar pășește cu grijă printre tropi și simboluri, ca atunci când te dai jos din pat fără să-ți trezești amanta. Dacă îl auzi recitând, începi să levitezi. Puțin, doar cât să te desprinzi milimetric de sol. Își șuieră șoptind poemele scurte și pătrunzătoare.

„Ți-l poți imagina pe Iisus bătrân, cu coxartroză, cu prostata mărită,  făcând pipi la gard, ducându-se spre farmacie să-și ia medicamente? Numărându-și banii ca să-i ajungă până vine pensia?” întreabă Paul Daian un tânăr aflat în public. Parcă s-a râs în sală, nu mai rețin, pentru că înțepenisem. A fost cel mai trist exercițiu de sinectică pe care l-am încercat de curând…

Paul Daian este un poet de foc. Recunoaște că scrie din indignare, din irascibilitatea pe care și-o adapă din gelozie, din patima ascunsă de a avea recunoaștere universală. Scrie cu ură și o transformă în versuri puternice. Călătoria cu el în jurul sexului și a dragostei împlinite este ca bronzul la plajă. Nici prea mult timp, că te ustură – nici prea puțin, că nu se observă. Acest foc a rezistat peste 45 ani de creație literară pentru că a folosit auto-combustia cu care și-a dat foc fiecărei speranțe întrevăzute. El o denumește într-un limbaj filologic „autonomie estetică”, dar nu este decât expresia naturală a orgoliului, a vanitații și a depresiei fiecărui poet genial. El însuși este un act poetic uman.

„Nimeni nu a înțeles ce-i cu goarna asta! De ce suflu-n ea. Nici p-aia cu cocoșul n-ați prins-o…” a încheiat trist poetul.
Apoi, ce-i care au rămas în continuare la o cană de vin și un pahar de vorbă au fost înveseliți de maniera unică de a da autografe și de a flirta cu tinerele prezente la eveniment.

20130316_193927+++

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.